ADEVĂRUL despre fructele pe care le cumpărăm din magazine: Sunt IRADIATE şi vechi

Ne aşteaptă o iarnă lungă, în care, însă, rafturile magazinelor vor fi doldora de fructe mari şi frumoase. Cum se întâmplă asta?

Folosim astăzi un nas electronic, un dispozitiv care detectează compuşii aromatici, capabil să ne spună când au fost culese merele ori perele care ne fac cu ochiul.

Pentru că, deşi arată impecabil, unele pot avea şi şase luni.

Iradierea alimentelor se practică de zeci de ani. Razele X sau gamma omoară bacteriile care alterează vegetalele. Englezii şi americanii o dau drept sigură.

Iar România a reglementat-o încă de acum 15 ani. Totuşi, producătorii autohtoni preferă acestui proces de conservare tratarea alimentelor pe cale chimică.

Odată aplicat procedeul, un fruct trebuie să stea aproape trei săptămâni înainte de a fi expus la raft. Ori, nimeni nu poate controla cu stricteţe respectarea condiţiei.

Dr. ing. Nastasia Bellc, Institutul de Cercetări Alimentare: „Un fruct când miroase bine conţine tot ce îi trebuie ca să fie şi sănătos. În depozitare, aroma se pierde în timp şi noi am putut să determinăm aici un fruct care a stat şase luni la depozitare. Mărul acesta e cules acum două luni.”

Nasul electronic are în memorie cantitatea de compuşi de aromă conţinuţi de acest măr imediat după recoltare.
Dispozitivul apreciază cât a pierdut din ei şi calculează data la care fructul a fost cules din pom. Aparatul recunoaşte până la 30 de calităţi ale unui fruct.

În acelaşi timp, îl evaluează, folosind culorile.
În funcţie de atributele senzoriale, industria alimentară decide să păstreze sau nu un fruct pe piaţă şi îl transportă… cât e pământul lung şi lat. Doar cu vaporul operaţiunea este „cost-efficient”.

Cea mai veche metodă de conservare este ceară alimentară. Pune protecţie fizică în faţa oxigenului. Şi este tratată cu substanţe anti-mucegăire.

Vine şi recomandarea: „Cel mai bine ar fi să le spălăm cu apă caldă înaintne de a le consuma, în felul acesta ne asigurăm că îndepărtăm active din toate substanţele care au fost adăugate pe suprafaţa lui”.

Dar, dacă se pune problema transportului pe distanţe foarte lungi, fructele vor fi, în prelabil, iradiate. Undele gama au rolul de a întârzia microflora care ar putea să le altereze. Procesul are efectul pasteurizării sau al fierberii, dar nu schimbă textura. Fructele NU devin radioactive.

Radiaţiile gamma sunt lungimi de undă emise în mod normal de soare. Alături de razele X sunt însă reţinute de stratul de ozon al Pământului. Pentru fructe, conservarea prin această metodă e dată drept singura de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Radiaţiile, dar şi chimicalele schimbă structura fructului. De aceea, după tratarea lor, este nevoie de o pauză de 20 de zile înainte de a fi puse la vânzare. Nimeni nu poate controla cu stricteţe dacă producătorul îndeplineşte sau nu această cerinţă.

Transportate pe distanţe mici, fructele pot avea parte de atmosfera controlată. În depozit, este scăzut oxigenul, cel care le deteriorează. Şi înlocuit cu dioxid de carbon şi azot.

Mihai Pagu le ia din atmosfera săracă în oxigen şi le ţine o singură zi în camera frigorifică. Apoi, le duce angajaţilor din companiile mari, pentru pauza de fructe. Aşadar, fructele proaspete nu sunt chiar atât de proaspete. Trebuie să fim conştienţi.

Care este însă cea mai bună metodă de conservare? Congelarea rapidă. Singura care nu schimbă structura naturală a fructelor. De exemplu, valoroasele fructe de pădure, în sezon, se congelează în pungi mici, cât o porţie. Şi se consumă imediat după decongelare, inclusiv cu sucul rezultat.

Congelarea e singura care NU schimbă structura naturală a fructelor.

Sursa: revistablogurilor.ro