VIDEO // Ce a GĂSIT Iohannis în BIROUL lui Băsescu de la Cotroceni. Nimeni nu se aştepta să ia o asemenea DECIZIE

Noul preşedinte al României, Klaus Iohannis, a explicat de ce a ales fostul birou al lui Ion Iliescu de la Palatul Cotroceni şi de ce nu l-a preferat pe cel al lui Traian Băsescu.

Preşedintele Klaus Iohannis a decis să folosească pe perioada mandatului său biroul în care au stat la Palatul Cotroceni Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. El a explicat într-un interviu acordat pentru Turnul Sfatului de ce optat pentru acest birou.

„Biroul care a fost folosit de predecesorul meu este un birou care pur şi simplu mi s-a părut prea întunecat. Am vizitat biroul de deasupra, unde au avut biroul alţi doi preşedinţi, şi mi s-a părut mai potrivit pentru stilul meu", a spus preşedintele Iohannis în interviul acordat televiziunii din Sibiu, scrie gandul.info.

Despre Palatul Cotroceni a vorbit şi purtătoarea de cuvânt a noului preşedinte. Tatiana Niculescu Bran a scris, duminică, o postare pe Facebook, ”Cotroceni - 25 de ani de „baronizare”, în care arată că, străbătând culoarele Palatului, înţelegi cât de urgentă e nevoia de schimbare a administraţiei şi nu numai.

„Multe birouri mai păstrează încă mobilierul vetust din vremea comunismului, covoare înflorate pe fond roşu-închis, perdele grena, canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic şi, peste toate, mirosul îmbâcsit al hotelurilor comuniste. Te aştepţi ca, dând la o parte colţul unei cortine care acoperă o uşă, să găseşti, expus la loc de cinste, vreun portret al lui Nicolae Ceauşescu”, povesteşte ea.

Potrivit Tatianei Niculescu Bran, „opulenţa unor birouri imense şi întunecate se combină cu starea precară a instalaţiilor sanitare”.

„Pe holuri, doamne în halate au aerul că trebăluiesc de zor. Nişte oameni copleşiţi de respect deschid şi închid uşi. Unde sunt portari ceremonioşi, te-ai aştepta să fie şi pitari, paharnici, medelniceri, stolnici ori cluceri. Dar la Cotroceni nu se mănâncă, deşi angajaţii administraţiei petrec 10-12 ore pe zi la locul de muncă. Nu există cantină, nu există nici măcar un chioşc cu napolitane expirate şi Coca-Cola. În schimb, dacă ţi-e sete, formezi un număr de interior şi cineva soseşte cu o tavă pe care se află o sticlă cu apă şi un pahar. „Permiteţi să mă prezint: sunt cutare (plus grad SPP) şi v-am adus apa. Vă rog să semnaţi acest bon.” Şi semnezi bonul de plată din care rezultă că ai consumat la data de... o sticlă cu apă. Cei care au lucrat prin birourile preşedinţiei de-a lungul a 25 de ani vor fi trăit cu satisfacţie această coregrafie a stăpânirii”, mai scrie purtătorul de cuvânt al preşedintelui.

Ea arată că, atunci ”când e să clinteşti birocraţia locului sau ai idei despre cum ar trebui să meargă lucrurile, vechii angajaţi ai administraţiei (unii sunt acolo de pe vremea lui Ion Iliescu) îţi dau un singur răspuns, că nu se poate sau că trebuie îndeplinite condiţii atât de complicate încât te laşi păgubaş”.

Străbătând culoarele Palatului, înţelegi mai bine România celor 25 de ani de la căderea comunismului, cu bune şi cu rele, cât şi cultura “baronului” local. Înţelegi, mai ales, cât de urgentă e nevoia de schimbare a administraţiei (prezidenţiale şi nu numai), de “debaronizare” la toate nivelurile, şi de aşezare în prezentul secolului XXI”.