Start campanie: pole position

Punct de sprijin // Partidele proeuropene ar trebui nu doar să depună supraeforturi ca să-și maximizeze rezultatele individuale, dar și să evite agresiunile reciproce

Campania a demarat. Deja și oficial

Neoficial, campania a început demult. Panourile publicitare au împânzit toată țara. Televiziunile difuzează spoturi care ne cheamă undeva sau ne sugerează că cineva e mai bun decât alții. Sondajele apar ca ciupercile după ploaie. Și acestea vor să ne inducă anumite idei. Iată și ultimul sondaj vine cu o listă de 10 politicieni (și încă un personaj care nu este politician și care apare inexplicabil în acest top), dintre care patru sunt dintr-un partid. După care, televiziunea de partid lansează știrea-trăsnet: precum că formațiunea respectivă are cei mai mulți politicieni care se bucură de încrederea moldovenilor! Chiar așa?! Și dacă în listă erau incluși toți 10 din acest partid, trebuia să înțelegem că doar o formațiune politică se bucură de încredere în toată țara? Și de ce lista e din 10 politicieni, și nu 15 sau 20? Autorul n-a putut să răspundă la această întrebare simplă și a bolmojit ceva de genul că așa a vrut beneficiarul. Ei, asta chiar e de înțeles.

N-ar fi nimic nou în această minciună. Pentru că știm cu toții că niciodată nu se spun atâtea minciuni ca la război, după vânătoare și în timpul alegerilor. Problema cea mare însă constă în faptul că minciuna repetată multiplu se vrea adevăr. Iar lansată o dată de o televiziune care se pretinde de știri, dar de facto e deja de partid (cine nu crede, să privească „știrile” și se va convinge, mă refer aici și la cei care monitorizează procesul), aceasta este tirajată generos de toată mass-media afiliată. Nu sunt sigur că acest gen de minciuni ajută cu ceva la creșterea ratingului formațiunii respective, dar cert e că distorsionează vădit imaginea campaniei. Și acesta e abia începutul…

Acum să trecem la pole position-ul concurenților principali din cursa electorală. Lider incontestabil rămâne PCRM care acumulează acum ceva peste 30% din voturi. Scăderea e dramatică, dacă e să comparăm cu sondajele din 2013 când ratingul comuniștilor a depășit chiar cifra de 50%. Cu un mesaj ambiguu și incert, cu un motor cam învechit (lista făcută publică nu inspiră ideea că e loc de forțare), acest trend descrescător ar putea continua. Deși vor merge cu siguranță pe critica dură a actualei guvernări, e prea puțin timp pentru a inversa tendințele.

Pe poziția a doua se situează clar PLDM.Cu un scor de 22-25% în diferite sondaje. Este cel mai mare partid al actualei guvernări proeuropene. Verzii înregistrează o descreștere față de rezultatul alegerilor precedente. Ceea ce e oarecum natural pentru un partid aflat la guvernare, având în vedere că miracole economice în acest răstimp nu s-au întâmplat. Totuși, poziționarea cvasi-monopolistă pe mesajul proeuropean și capacitatea de mobilizare pot să conducă la creșterea rezultatelor. Cert e că în orice configurație proeuropeană postelectorală, PLDM va constitui axa viitoarei guvernări.

Următoarele două poziții sunt disputate de PD și PL.Democrații atestă cea mai mare diferență de scor în funcție de sondaje (sau mai exact, de beneficiar) – între 6 și 15%. Mesajul partidului e tradițional pentru partidele centriste din R. Moldova. În cadrul general proeuropean, se menționează necesitatea relațiilor bune cu Rusia și se pune accentul pe componenta socială. Având în vedere resursele mediatice și financiare de care dispune partidul, scorul final al acestuia ar trebui să se majoreze.

Liberalii, cel mai probabil, vor înregistra un rezultat de cca 10%. Mergând pe un mesaj mai pronunțat pro-NATO și pe cel tradițional de luptă pentru adevărul istoric, PL va fi în campanie partidul stabil, fără surprize.

Doi concurenți noi, care ar putea schimba configurația viitorului Parlament, sunt socialiștii și Usatîi. PSRM a monopolizat mesajul aderării la Uniunea Vamală și va exploata din plin acest segment electoral. Și dacă problema PSRM este de a trece pragul, atunci cea a lui Usatîi este cum să bage în buletin numele său și fotografia lui Stas Mihailov.

În concluzie, partidele proeuropene ar trebui nu doar să depună supraeforturi ca să-și maximizeze rezultatele individuale, dar și să evite agresiunile reciproce (mai bine să-și laude rezultatele proprii) ca să asigure rezultatul cumulativ. În termeni sportivi, să se gândească nu doar la cine va câștiga cursa, dar și la rezultatul echipei.