Războiul sancțiunilor

Punct de sprijin

Miercuri, Moscova a anunțat introducerea embargoului la producția agricolă pentru țările care au aderat la sancțiunile occidentale contra Rusiei.

Este un răspuns tipic rusesc. Care în mod normal poate conduce doar la majorarea prețurilor, iar diferența va fi achitată de populație. Dar patriotismul costă. Restricțiile vor dura timp de un an, iar Putin a cerut Guvernului să elaboreze o listă cu bunurile al căror import urmează să fie interzis.

Concomitent, Rusia s-a adresat Turciei cu solicitarea de a majora exportul de fructe și legume în Rusia. E un joc mai puțin subtil, decât demonstrativ. Chit că prietenul nostru și lansatorul de serviciu de fumigene al Kremlinului, vicepremierul Rogozin, a numit sancțiunile Occidentului drept o împușcătură în picior.

Să fie chiar așa? Nu cred. Rusia deja a pierdut mult de pe urma sancțiunilor și încă va mai avea de pierdut. Acestea nu acționează atât de repede ca lansatoarele de rachete, dar au efect sigur. SUA și UE au introdus deja al treilea pachet de sancțiuni care vizează direct sectoare întregi ale economiei rusești.

Algoritmul sancțiunilor seamănă foarte mult cu cel aplicat Iranului la timpul respectiv. Mai întâi – blocarea activelor și restricții de vize. Mai apoi - sancțiuni sectoriale, interzicerea vânzărilor de armament și tehnologii militare. Și în sfârșit – blocada completă din partea SUA. Totuși, cea mai eficientă sancțiune s-a dovedit a fi renunțarea UE la procurarea petrolului iranian. În urma acestei sancțiuni în 2012, Iranul a pierdut cca 70 de miliarde de dolari. O cifră asemănătoare a pierderilor a fost și în urma investițiilor ratate. Giganții petrolieri europeni Shell, Total, Eni și Statoil au refuzat să mai facă investiții estimate la 50-60 de miliarde de dolari.

Toate acestea au condus la pierderi de cca 20% din PIB și la o majorare galopantă a prețurilor – de la 56% la cereale până la 100% la fructe. Așa funcționează mecanismul sancțiunilor. Încet, dar sigur.

Cu certitudine nu putem compara Iranul cu Rusia. Ultima e mult mai puternică și integrată comercial, energetic și financiar cu Europa. Analista Suzanne Maloney de la Brookings Institution a publicat în martie curent o cercetare, în care formulează criteriile sancțiunilor eficiente. Concluzia la care ajunge cercetătoarea este că probabilitatea creării condițiilor similare pentru Rusia este una foarte mică. Totuși, după doborârea Boeingului 777 în Ucraina, se aud tot mai multe voci care evocă scenariul iranian. Și chiar dacă sancțiunile actuale afectează mai întâi băncile mari din Rusia, sectorul petrolier rămânând deocamdată practic neatins, businessul cu siguranță se va strădui să fie cu un pas înaintea politicului. Având experiența cu Iranul, foarte probabil va evita să investească masiv în Rusia, cum a făcut-o până acum.

Între timp, R. Moldova a decis că nu va răspunde cu aceeaşi monedă la sancțiunile rusești. Ea va respecta Acordul de liber schimb în CSI și nu va introduce taxe la importul produselor din Rusia. Aș zice că e o mișcare inteligentă, dacă nu era și discutabilă. Desigur, nu ne putem lipsi de gazul rusesc și de alte câteva poziții. Dar fără votca rusească cred că putem supraviețui.