Moldova - Țară Europeană

Punct de sprijin

Azi se împlinesc 23 de ani de la proclamarea independenței.

Nu am să scriu despre marile realizări. Pentru că nu le avem. Va fi fals și patetic. Voi scrie despre lucruri mai mici, dar realizate, și despre perspective. Sărbătorile naționale vor trece repede, cu toate atributele festive, iar problemele vor rămâne. Și doar de noi toți depinde dacă suntem în stare să le rezolvăm sau acestea vor deveni insurmontabile.

S-a vorbit și s-a scris mult că 2014 este un an decisiv pentru Republica Moldova. Nu cred că este o exagerare. Suntem la o răscruce importantă istorică. Am și făcut un prim pas în direcția corectă, spre Europa. Am ales calea. Dar aceasta nu este deocamdată ireversibilă, cum ne asigură guvernarea actuală. Acordurile semnate cu UE sunt cu certitudine o luminiță la capătul tunelului și o oportunitate pentru noi. Dar nimeni nu poate anula faptul că, pentru a ajunge unde ne-am propus, avem mult de muncit. Avem de parcurs un drum lung și anevoios.

Ca să parcurgem acest drum, avem nevoie de unitate națională. Și aici aș vrea să dau o replică celor care consideră că integrarea europeană nu poate fi idee națională (care ne unește), ci e doar un proces, un instrument. Integrarea cu adevărat este doar un proces. Dar Moldova - Țară Europeană – este o finalitate și poate să devină Idee Națională (despre care tot vorbim de 23 de ani, dar pe care nu o putem formula).

Ideea este susținută practic de toate partidele parlamentare (cu excepția socialiștilor), inclusiv de PCRM. Scriam anterior că avem nevoie de un consens al forțelor politice în acest sens, de un fel de Declarație de la Snagov. Ca partidele să concureze în campania electorală care vine în sensul – cine mai repede, mai bine, mai eficient ne poate aduce în Europa. Fără a specula vectori diametral opuși care doar aprofundează clivajele existente în societate, dezorientează populația și sunt în detrimentul interesului național.

Anterior, liderul PLDM, Vlad Filat, a lansat Pactul Pro-Europa care a fost susținut și semnat de partidele de la guvernare, de președintele țării și doi ex-președinți, de cetățeni simpli. Unii au evitat să semneze documentul din considerente pur moldovenești – orice idee este bună dacă e lansată de ei și este proastă dacă vine de la altcineva. Cred că mai puțin contează cine anume lansează o idee bună și mult mai important e să fie susținută. Chiar dacă o lansau comuniștii (care insistă pe faptul că anume ei au demarat procesul de integrare și aici chiar le dau dreptate), ideea trebuia susținută. De aceea, și comuniștii ar trebui să semneze Pactul. Pentru că modernizarea europeană și Europa construită acasă (cu ce s-ar deosebi asta de Ideea Națională Moldova - Țară Europeană?) de care vorbesc este posibilă doar cu suportul UE. Cu atât mai mult cu cât, în 2005, consensul european a fost lansat chiar de PCRM și susținut de toate forțele politice, inclusiv de opoziție. Este adevărat că tot PCRM a distrus acest consens. Acum are șansa de a repara greșeala. Un prim pas comuniștii au și făcut – nu au votat contra ratificării Acordurilor cu UE. A rămas de mai făcut un singur pas – să semneze Pactul. Ca să nu mai vorbesc de ceilalți proeuropeni declarați care n-au semnat.

Mai apoi a urmat (deși prea întârziată, după mine) o campanie de informare despre avantajele UE promovată de toate partidele de la guvernare. Iar aici ar trebui mai multă insistență. Pentru a mai schimba mentalul colectiv care încă nu este atât de univoc, fapt atestat de sondaje. Apoi va urma cel mai greu – implementarea normelor și standardelor europene care vor contribui la reconstituirea economiei pe principii mult mai performante și în consecință la majorarea nivelului de trai al cetățenilor.

Suntem la început de drum. Dacă vom recunoaște, dincolo de divergențele politice, că suntem într-un gând și vrem să construim Moldova - Țară Europeană, atunci vom merge mai repede și cu siguranță vom ajunge la destinație. Altfel riscăm să ne rătăcim…