Gazoductul și securitatea energetică a țării

Punct de sprijin

De Ziua Independenței, a fost inaugurat gazoductul Iași-Ungheni.

La eveniment au participat premierii R. Moldova și României, Iurie Leancă și Victor Ponta, iar din partea UE - Comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, precum și reprezentanţii ai misiunilor diplomatice acreditate la Chişinău. Fapt ce a conferit evenimentului și o semnificație simbolică, dincolo de cea pragmatică.

Criticii proiectului de la bun început au fost sceptici. Ba că gazoductul nu ne va rezolva problemele și trebuie să stăm în continuare conectați doar la țeava rusească. Apoi, că oricum prin țeavă va fi transportat gaz rusesc. Acum deja ne zic că este asigurat doar raionul Ungheni. Am polemizat cu ei în mai multe emisiuni, recurgând la argumente raționale.

Primul – să ai două surse de furnizare e mai bine decât una în orice condiții. Pentru că ai alternativă. Iar când ai alternativă, poți negocia prețuri mai avantajoase, chiar dacă continui să procuri gaz rusesc. Ceea ce a fost până acum numai negocieri n-au fost, noi eram puși în situația să așteptăm cuminți prețul și condițiile oferite de Rusia.

Al doilea – atunci când se sistează livrarea gazului pe timp de iarnă, prețul contează mai puțin decât posibilitatea să poți procura gaz din altă parte. Iar noi am fost în asemenea situații deja de câteva ori de la 1990 încoace.

Al treilea – gazul rusesc în țeava românească e o minciună. Pentru că România are rezerve proprii mari și în câțiva ani ar putea să devină total independentă de livrările din exterior. Și apoi, când ești interconectat la rețeaua europeană, nu mai contează ce gaz e acolo – rusesc, românesc, norvegian sau altul. Important este că acolo regulile sunt clare și previzibile.

Al patrulea – prețul european ar putea fi mai mic decât cel oferit de ruși. Pentru că, în UE, gazul se tranzacționează în condițiile economiei de piață, iar „Gazprom” continuă să insiste pe varianta contractelor de lungă durată care te fac să fii dependent. Or, în condițiile când R. Moldova este un consumator relativ modest de gaze (cca 1 miliard de metri cubi anual), volumele mici se pot procura periodic din surplusurile care se vând la bursă la prețuri semnificativ mai mici decât cele rusești.

Este cu certitudine un pas important în asigurarea securității țării. Este adevărat că e doar un prim pas și că, în faza inițială, va fi asigurat doar raionul Ungheni și satele din raioanele limitrofe. Dar e foarte important că acest pas a fost făcut. Capacitatea gazoductului este suficientă ca să asigure tot consumul R. Moldova. Pentru asta e necesar ca acesta să fie extins până la Chișinău, iar pe partea română să fie construită branșa Onești-Lețcani cu stația de comprimare a gazelor. Premierul Leancă ne asigură că acest lucru se va întâmpla cât de curând posibil: „De la 1 septembrie, gazul românesc va trece Prutul, inițial într-o primă cantitate, asigurând astfel o sursă de alternativă. Vorbim despre faptul că, într-un an și jumătate, maximum doi ani, vom avea un sistem perfect interconectat și atunci vom putea cumpăra gaze sau din Est, sau din Vest – de acolo de unde vor fi condițiile mai bune”. A mai promis că tot atât de repede ne vom interconecta și cu rețelele de energie electrică europene.

Iar premierul român Ponta a confirmat teza de la care am pornit articolul: „Moldova și România, ca să fie cu adevărat independente, au nevoie și de energie. Împreună putem să fim cu adevărat independenți și împreună putem să fim respectați. Acesta este mesajul pe care-l dăm astăzi Europei și tuturor”.

Și un ultim argument a fost adus de Comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, care a menționat: „Acest proiect este pentru oameni, pentru cetățeni, este pentru partea economică și pentru cei care activează în industrie”.

Cred că aici putem închide polemica cu euroscepticii noștri. Pentru că pe noi ne interesează securitatea energetică a țării, iar pe ei, probabil, cu totul alte lucruri…