Embargooo!

Punct de sprijin

Iată că ne-am trezit cu un embargo total din partea Rusiei. Un lucru așteptat și previzibil.

Era absolut clar că Rusia va recurge la acest procedeu. Deloc onest și echitabil. Pentru că motivele invocate nu pot fi luate în serios. Dacă sunt pretenții față de un lot de fructe, acestea se rebutează. Dar nici într-un caz nu se interzice tot importul. Așa a mai fost cu vinurile. Acum urmează fructele și conservele. E o reacție asimetrică, cum le place rușilor să zică. Și cu siguranță una politică. Pentru că, dacă se dorea o rezolvare a problemei – absolut imaginare, precum că Acordul de Asociere ar putea afecta piața rusească, aceasta putea fi găsită în dimensiuni tehnice. La o adică, puteau să ne introducă taxe suplimentare, ceea ce ar duce la anumite pierderi, dar nu la o stopare totală. Ca să nu mai zic că problema reexportului e chiar inventată. Dar trebuie să recunoaștem că n-am prea negociat cu rușii ca să-i convingem că nu le putem afecta economia. Iar de negociat trebuie oricând, oricât de greu ar fi și chiar când rezultatul e previzibil.

Am trecut printr-o situație similară în 2006. Am învățat multe atunci. Acum situația e mai dură, dar vom fi nevoiți să trecem și peste asta. Am scris anterior că orice alegere are costuri. Noi am făcut-o și trebuie să le suportăm. Ministrul Agriculturii a și făcut o estimare a pierderilor la cca 150 de milioane de dolari.

Cel mai important e cum vom reacționa la această situație de criză. Este clar că, în primul rând, trebuie susținuți agricultorii. Guvernul a anunțat deja că va procura o parte din producție pentru școli și Armată. Inițiativă promptă și bună. O altă parte a producției va fi direcționată pe piața internă. Ceea ce va conduce la diminuarea prețurilor. Totuși, piața internă e mult prea mică pentru volumele produse. Aici îmi amintesc de embargo din 2006, când a devenit clar că nu vom mai vinde niciodată așa cantități de vin. Și probabil era indicat să căutăm și alte produse, și alte domenii. Totuși, atunci s-a insistat să plantăm în continuare viță-de-vie și se făceau subvenții masive de stat. Cred că trebuie să fim mai flexibili și ingenioși. Nu sunt specialist în agricultură și nu vreau să dau sfaturi, dar cu siguranță există alte produse care pot fi vândute. Exemple în presă au fost.

Totuși, cel mai important e să ne reorientăm spre piețe noi. Iar pentru asta trebuie să învățăm să facem produs standard. De aceeași părere e și ministrul Bumacov: „După criza din 2006, aceşti exportatori astăzi sută la sută s-au orientat spre alte pieţe şi habar nu au de toate discuţiile şi problemele pe care le creează Federaţia Rusă. Exportatorii ar trebui să acceseze alte pieţe şi noi vom face totul pentru a-i susţine. Guvernul va discuta aceste probleme şi va acorda asistenţă importantă în aşa mod ca să uităm acest coşmar”. Europenii au promis și ei că ne vor susține cum vor putea. Comisarul european pentru Sănătate şi Protecţia Consumatorilor, Tonio Borg, a promis că vom putea livra în scurt timp ouă de pasăre şi carne pe piaţa UE. Iar premierul Leancă a cerut urgentarea implementării Acordului, ca să începem exportul în UE a strugurilor, merelor și prunelor deja din septembrie.

P.S. În 2006, Vladimir Voronin a promis că vom bea singuri tot vinul. Nu l-am băut. Cred că e mai bine să ne învățăm să vindem. Vin, fructe, conserve etc. Mai avem de avansat la acest capitol…