Despre comuniști, suveranitate și uzurpare

Punct de sprijin

Ieri, Curtea Constituţională a examinat sesizarea PCRM, care contestă Legea cu privire la ratificarea Acordului de Asociere dintre R. Moldova și UE.

Potrivit comuniştilor, prevederile documentului pun în pericol suveranitatea şi independenţa țării. PCRM califică drept neconstituţională și crearea Consiliului de Asociere care va supraveghea şi monitoriza implementarea documentului.

Ce să zic? În afară de aberații și inepții (plus adjectivele respective) nu-mi vin în cap alte calificative. Privesc în direct evenimentul. Ora 10.00. Magistrații încă nu au apărut. Comuniștii strigă ceva de afară. După mine, CC ar trebui să respingă sesizarea fără a o examina. Pentru că nu poate fi neconstituțională ratificarea (și nici semnarea) unui acord. Cu atât mai mult, crearea unui organ de monitorizare a implementării acestuia. Orice acord are clauze care stipulează drepturile și obligațiunile părților. Și, în acest sens, fiecare parte trebuie să-și respecte obligațiunile. E asta cumva o pierdere a suveranității? Trebuie să ai o fantezie bolnavă ca să interpretezi în acest mod lucrurile.

Acum, aș vrea să mă opresc la alt termen folosit de comuniști – „uzurparea”. PCRM acuză partidele de la guvernare de uzurparea puterii în stat și susţine că doar poporul este în drept să decidă asupra intereselor ţării. E o construcție tipică de sofism. Partea a doua a frazei precedente este o afirmație adevărată. Poporul a și decis în 2009 și 2010, înlăturând comuniștii de la guvernare. Va decide și pe 30 noiembrie. Partea întâia a frazei constituie cea mai gravă acuzație posibilă. Constituția R. Moldova prevede expres, în articolul 2, că uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului. Or, semnarea, ratificarea și implementarea unui acord nu pot fi uzurpare.

Uzurparea e cu totul altceva. Și, dacă comuniștii au o memorie scurtă, pot să le amintesc ce-i asta. Când PCRM era la guvernare, trei partide de opoziție (PSD, UC și PPR) au creat „Comitetul 1 noiembrie 2006” care a introdus în circuitul politic autohton termenul de „uzurpare a puterii de stat” și a adus argumentele respective. Iată care erau ele:

·Controlul total asupra tuturor ramurilor puterii, exercitat personal de șeful statului Vladimir Voronin;

·Intimidarea, exercitarea presiunilor și hărțuirea presei independente;

·Degradarea mediului de afaceri, compromiterea ideii de economie de piață prin șantajarea oamenilor de afaceri și prin controlul și monopolizarea businessului;

·Discreditarea și anihilarea opoziției prin intimidarea, persecutarea și arestarea liderilor politici în baza dosarelor fabricate la comandă;

·Organele de forță și justiția sunt folosite ca bâte politice, R. Moldova fiind transformată într-un stat polițienesc, în care drepturile omului nu mai valorează nimic etc.

Toate aceste acțiuni sunt elemente ale unui act de uzurpare a puterii în stat, contravin Constituției și legislației în vigoare, afectează grav interesele si aspirațiile unei societăți democratice, sunt in flagrantă contradicție cu angajamentele internaționale asumate de R. Moldova, se menționa în Declarația Comitetului.

Ei, mai au obraz comuniștii să ne vorbească de uzurpare? Prin semnarea unui acord?

Și despre Legea bumerangului. Încă un citat: „Primarii care reprezintă opoziția sunt impuși să candideze din partea PCRM. În acest scop puterea face uz de întreg arsenalul de metode de presiune ce-i stau la dispoziție – intimidări, persecutări, amenințări și chiar arestări”.

De ce s-ar mira Voronin acum, când primarii comuniști pleacă masiv în alt partid? Bumerangul aruncat cândva se întoarce…

P.S. CC a respins sesizarea PCRM. De data asta, fără surprize.