A văzut războiul de la 15 ani, iar la cei 89 împliniți, tot de el a fugit

A trecut prin două războaie, unul la început de cale în viață, și altul - trecută demult de prima tinerețe. Cel din urmă a rănit-o cel mai mult sufletește. A trebuit să lase casa și averea agonisită de-o viață și să se refugieze acolo unde este liniște.

Deși are de toate la fiica ei dragă, așteaptă cu nerăbdare să se sfârșească conflictul și să poată merge acasă, la casa ei. Vorbim despre Ana Martiniuc, originară din Ucraina, regiunea Luhansk, și refugiată în R. Moldova după ce au început bombardamentele în Ucraina.

Pe front, în Germania

A auzit primele împușcături la vârsta de doar 15 ani, atunci când a fost luată pe front, în Germania, în cel de-al Doilea Război Mondial. Plânge de fiecare dată când își amintește de acele clipe.

„Zece fete am fost luate pentru a ajuta militarii pe front. Eram cazate într-un cămin al unei școli feroviare din Germania. Când au venit să mă ia, mama și cu tata m-au ascuns în podul casei, dar copoii care au venit cu militari m-au găsit. Munceam acolo tot ce ne cereau. Ajutam bucătarii la mâncare în căminul unde erau cazați militari, făceam ordine, dar cel mai grav era atunci când ne scoteau la strâns cadavre de pe front. Toată viața am visat bucățile celea de mâini și picioare pe care le adunam și le aruncam într-o groapă comună”, ne povestește plângând bătrâna.

„Doamne, salvează-ne!”

A îndurat foame, în unele zile mâncau doar o bucățică de pâine și mai multă apă să nu simtă foamea. Nopțile le dormea pe unde apuca, iar pe unele le petrecea în ieslea de la cai.

„Ne uitam deseori spre cer și ziceam: Doamne, salvează-ne!”, își amintește Ana Martiniuc. Doi ani a trebuit să îndure asta, până a fost salvată de niște soldați americani. A găsit putere să ia totul de la început. Tot acolo și-a găsit și ursitul. S-au căsătorit și credeau că vor avea o viață fericită și liniștită până la adânci bătrâneți. Fericită a fost, dar nu și liniștită până la amurgul vieții.

Fugea de gloanțe și se ascunde sub copaci

La cei 88 de ani împliniți, Ana Marticiuc a trebuit să mai treacă o dată prin ce a trecut în tinerețe. Locuia în regiunea orașului Luhansk din Ucraina când s-a început războiul. Deși vecinii ei demult își abandonaseră casele, bătrâna mai spera că împușcăturile se vor termina și își va trăi ultimii ani din viață liniștit. „Până în ultima clipă nu am vrut să plec din casa în care am trăit o viață, dar nu am putut. Geamurile erau sparte, lumină și gaz nu aveam, dar nici căldură. Ne încălzeam și mâncam cum puteam. Pierdusem legătura cu fiica, care locuiește în R. Moldova, și cu feciorul din Federația Rusă. Când trebuia să merg la farmacie să-mi iau medicamente, nici nu puteam să merg, că zburau gloanțele pe deasupra capului. Fugeam de ele și mă ascundeam sub copaci. Îmi amintesc cum, odată, m-au luat doi militari de subțiori și m-au dosit undeva în scara unui bloc ca să nu nimerească vreun glonț în mine”, ne povestește femeia clipele de groază prin care a trecut.

Adusă în R. Moldova de către fiică

Neliniștiți că nu știu unde se află mama lor și nici să ajungă la ea nu puteau, fata din R. Moldova a început să-și caute mama. A găsit-o prin intermediul unui site din acea regiune, după care, ajutată de un șofer din localitate, a fost adusă la granița cu R. Moldova de unde a fost preluată.

„Nu a fost atât de ușor să dăm de ea, pentru că nu era nicio legătură cu localitatea, a trebuit să-i perfectăm și documente, dar am izbutit. Ne bucurăm că este lângă noi”, ne spune Larisa, fata femeii.

Chiar dacă îi este bine acum, are lângă ea cele mai dragi ființe, Ana Martiniuc visează să ajungă acasă, în Ucraina, să-și petreacă ultimii ani din viață între pereții care au încălzit-o mai bine de 50 de ani. „E foarte bine aici, sunt respectată, mă ajută toți, dar mă rog să ia sfârșit conflictul și să pot ajunge acasă”, ne spune cu lacrimi în ochi bătrâna.

Cristina Berdos, coordonator proiect „Ave Copiii”:

„Din cauza conflictului din Ucraina, numărul refugiaților ucraineni a crescut simțitor”

„La sfârșitul lunii aprilie curent, erau înregistrați spre asistența Proiectului „Asistență Socială, Medicală, Educațională și Suport în Dezvoltarea Comunitară a solicitanților de azil, refugiaților și beneficiarilor de protecție umanitară în R. Moldova”, implementat de Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei „Ave Copiii”, 534 de beneficiari, dintre care 296 de bărbați, 146 de femei și 92 de copii. Cei mai mulți dintre ei sunt din Siria și Ucraina. Până în a doua jumătate a anului 2014, cei mai mulți, 40%, erau din Siria. Din cauza conflictului din Ucraina, numărul refugiaților ucraineni a crescut simțitor. Alți refugiați avem din Afganistan, Irak, Iran, Armenia, Azerbaidjan, Uzbekistan, dar și din țări de pe continentul african”.