România, pe locul nouă în clasamentul statelor OECD după povara dobânzilor: 6% din cheltuielile guvernamentale

Mexicul suportă cea mai mare povară a dobânzilor din rândul statelor OECD

Mexicul are cea mai mare povară a dobânzilor din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), alocând 10,9% din cheltuielile guvernamentale pentru plata netă a dobânzilor. Țara este urmată îndeaproape de Statele Unite, unde acest indicator ajunge la 10,6%.

În Italia, povara dobânzilor este de 7,1%, de aproximativ cinci ori mai mare decât în Germania, unde se situează la 1,4%, deși ambele țări sunt economii importante din zona euro.

Patru state alocă mai puțin de 1% din cheltuielile guvernamentale pentru plata netă a dobânzilor: Țările de Jos, Lituania, Finlanda și Estonia.

În Statele Unite, factura anuală netă a dobânzilor depășește în prezent 1,2 trilioane de dolari, o sumă mai mare decât producția economică anuală a majorității țărilor lumii.

SUA nu este însă singura țară care se confruntă cu o povară semnificativă a dobânzilor. În statele OECD, ponderea cheltuielilor guvernamentale absorbită de plata dobânzilor diferă considerabil, ceea ce evidențiază modul în care datoriile și costurile de împrumut afectează bugetele naționale.

Datele OECD disponibile cel mai recent compară costul deservirii datoriei guvernamentale în mai multe țări. Valorile în dolari sunt ajustate în funcție de diferențele privind puterea de cumpărare și se referă la anul 2025 sau la cel mai recent an pentru care există date.

Unde apasă cel mai mult dobânzile asupra bugetelor

Costul în dolari al datoriei guvernamentale diferă foarte mult de la o țară la alta. Totuși, ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor arată cât de mult spațiu bugetar ocupă aceste plăți.

Mexic: cheltuieli nete cu dobânzile de 107,1 miliarde de dolari, reprezentând 10,9% din cheltuielile guvernamentale.

Statele Unite: 1.230,6 miliarde de dolari, respectiv 10,6% din cheltuielile guvernamentale.

Columbia: 34,0 miliarde de dolari, respectiv 7,4%.

Italia: 134,5 miliarde de dolari, respectiv 7,1%.

Ungaria: 15,8 miliarde de dolari, respectiv 7,0%.

Islanda: 1,0 miliarde de dolari, respectiv 6,5%.

Israel: 15,7 miliarde de dolari, respectiv 6,2%.

Costa Rica: 3,7 miliarde de dolari, respectiv 6,1%.

România: 25,6 miliarde de dolari, respectiv 6,0%.

Regatul Unit: 124,2 miliarde de dolari, respectiv 5,9%.

Grecia: 12,8 miliarde de dolari, respectiv 5,6%.

Spania: 55,4 miliarde de dolari, respectiv 4,1%.

Portugalia: 10,0 miliarde de dolari, respectiv 4,1%.

Australia: 32,4 miliarde de dolari, respectiv 4,0%.

Franța: 93,2 miliarde de dolari, respectiv 3,7%.

Canada: 44,8 miliarde de dolari, respectiv 3,5%.

Polonia: 36,1 miliarde de dolari, respectiv 3,5%.

Clasamentul se schimbă semnificativ în funcție de modul în care sunt măsurate costurile cu dobânzile. Statele Unite au, de departe, cea mai mare factură a dobânzilor exprimată în dolari. Mexicul ocupă însă primul loc atunci când dobânzile sunt analizate ca pondere în totalul cheltuielilor guvernamentale.

Spre deosebire de cheltuielile pentru infrastructură sau servicii publice, dobânzile reflectă în principal costul finanțării obligațiilor deja existente. În toate țările OECD, plățile guvernamentale pentru dobânzi au ajuns la 3,3% din produsul intern brut în 2024, depășind cheltuielile pentru apărare.

De ce ar putea continua să crească factura dobânzilor

Costurile actuale cu dobânzile nu reflectă încă pe deplin ratele curente de împrumut. O mare parte din datoria existentă a fost emisă într-o perioadă în care dobânzile erau neobișnuit de scăzute, însă aceste datorii trebuie refinanțate treptat.

Aproape 45% din datoria suverană a statelor OECD urmează să ajungă la scadență până în 2027. Datoria care va fi refinanțată în perioada 2025–2027 are un randament mediu mai mic de 2%, în timp ce rata medie estimată pentru obligațiunile pe 10 ani este de aproximativ 3,6% în 2025.

Valul important de datorii guvernamentale ieftine ar putea exercita presiuni suplimentare asupra facturilor cu dobânzi, pe măsură ce aceste împrumuturi sunt refinanțate la costuri mai ridicate.

De ce unele țări au costuri nete negative cu dobânzile

În mod surprinzător, șapte țări incluse în datele OECD au cheltuieli nete negative cu dobânzile: Elveția, Japonia, Suedia, Luxemburg, Danemarca, Coreea de Sud și Norvegia.

În aceste state, guvernele dețin active financiare care generează venituri din dobânzi. Atunci când veniturile obținute depășesc dobânzile plătite pentru datoria guvernamentală, cheltuielile nete cu dobânzile devin negative. Din acest motiv, țările respective nu sunt incluse în clasamentul principal.

Situația arată că nivelul datoriei, luat separat, nu oferă imaginea completă. Activele deținute de guverne, obligațiile pe care acestea le au și dobanzile plătite determină împreună povara reală a costurilor de finanțare.