VIAŢA BATE FILMUL // Caz unic în EUROPA! Extraordinara poveste a unui tânăr SURDOMUT

Este o poveste demnă de un film... de Oscar! Dar este o poveste de viaţă. Iar povestea lui Mihai Pariș, un tânăr fără auz și fără grai, care a fost admis la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, arată încă o dată că... viaţa bate filmul.

Jurnaliştii de la dcnews.ro au descoperit primii povestea lui Mihai Pariş încă din vară, când acesta a luat cu brio examenul de bacalaureat. Acum, aceiaşi jurnalişti au stat de vorbă cu mama lui, Ionica Tarău, care a venit şi ea la facultate, dar nu numai ca să-și susțină fiul la examen, ci ca să simtă odată cu fiul său, pe viu, emoţia concursului de admitere. Şi au fost admişi amândoi, cu brio.

Nu se aştepta ca fiul său surdomut să fie admis la facultate

„Sunt pe listă pe locul 4, iar fiul meu - pe locul 6. Am avut mari emoții pentru că am dat amândoi examen de admitere la FJSC. A fost ambiția lui și iată că a reușit. Am solicitat la facultate interpreți. Vrea să devină cameraman și să filmeze activități din sport, sănătate și educație. Apoi cei care aud vor prelua materialele lui. (...) Nu m-am așteptat să fie admis, dar iată că s-a ambiționat și a reușit. A învins sistemul pentru că face dovada că este egal cu orice tânăr care astăzi a mers să dea admitere la FJSC. Sunt foarte emoționată. Am avut o zi tristă pentru că un tânăr surd, Putinică Adrian, s-a sinucis. Voiam să mă întorc la Buzău când am aflat tragedia... că a murit copilul acesta. A fost o zi dureroasă, dar la final, cu reușite”, a declarat, pentru dcnews.ro, doamna Ionica Tarău, mama lui Mihai Pariş.

„Am emoţii mari. Cred că este o poveste unică în Europa”

„De dragul copilului și pentru un viitor bun în lumea surzilor, am ales să merg să studiez acolo unde copilul avea nevoie. Sper să îl pot ajuta în traducerea cursurilor, iar interpretul să-l ajute la evaluare, la examene. Am emoții mari, recunosc. Dacă vrei, poți. Și deficienții sunt eficienți. Cred că este o poveste unică în Europa. Important în incluziunea surzilor este interpretul în limbaj mimico-gestual care poate traduce tot ce spune persoana cu deficiențe de auz”, a mai zis Ionica Tarău.

„Vreau să arăt lumii că Dumnezeu există”

„Timpul mi-a demonstrat că fiul meu a învins toate barierele. I-am dat modele pozitive, l-am învățat să gândească pozitiv și l-am crescut cu frică de Dumnezeu. Fiecare avem un har. Atunci când ne naștem, știe Dumnezeu ce ne pregătește. Noi suntem chiriași în propria viață. Stăpâni pe viața mea sunt alții. În fiecare clipă, cineva poate să aibă nevoie de mine și atunci eu ce să fac, să mă gândesc la mine sau la cel de lângă mine? Eu nu vreau să arăt lumii că sunt o mamă care învinge orice barieră. Vreau să arăt lumii că Dumnezeu există și, dacă ai puțină credință, și dacă gândești pozitiv, dacă ai speranță și poți să te faci înțeles pe legislația pe care o avem, există căi de incluziune socială reală. Incluziunea socială nu se face doar pe hârtie, ci se face atunci când poți să oferi un loc de muncă unei persoane cu dizabilități”, declara Ionica Tarău, în iulie, într-un interviu. Acum, cei doi, mamă şi fiu, sunt colegi de facultate. O poveste de film, o poveste... unică în Europa!