BAC-ul pentru Republica Moldova

Contre-jour // Ce m-a șocat cel mai mult, la întâlnirile mele din școală și universități, e deprofesionalizarea cadrelor didactice și agramatismul cvasigeneralizat

Optimiștii spun – și au destule argumente – că guvernarea din Republica Moldova a susținut cu brio „BAC”-ul din vara lui 2014, semnând și ratificând Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Cei mai prudenți afirmă – și reticența lor pare la fel de convingătoare – că n-a fost de fapt o trecere a „BAC”-ului, ci doar o depunere a documentelor pentru examenele severe ale exigențelor europene din anii ce vin. Și unii, și alții au dreptate. Că trebuie să „ne suflecăm mânecile”, să învățăm mai bine și să ne comportăm mai civilizat nu poate contesta nimeni. O fac doar cei care ne cheamă, cum sunt Voronin și Dodon, să ne unim cu „universul mirific” al Rusiei de astăzi,acolo unde vom fi primiți fără niciun fel de rigori. Chiar ni se va recomanda s-o lăsăm mai moale cu democrația, cu statul de drept, cu libertatea de expresie și pluralismul politic…

Acestea sunt proiecții alternative în plan politic și unele dintre ele, atâta timp cât Rusia se află în război cu Ucraina, nu se vor împlini. Ce atârnă ca o grea povară și nu mai admite vreo amânare este dezastrul de la Bacalaureatul din școlile basarabene. Cifrele se cunosc – doar 44% reușită, din cei aproape 28 000 de pretendenți în acest an. Comentariile (alarmiste, defetiste, ironice și, în mod obligatoriu, agramate) au curs gârlă în presă și pe bloguri. Soluțiile pentru această afecțiune periculoasă – și e vorba chiar de o maladie care diminuează considerabil potențialul unei națiuni – nu sunt ușor de găsit și nici aplicabile în termeni scurți. Boala e veche și adânc înrădăcinată. Ea ne face să ne neliniștim doar în perioada BAC-ului, care de vreo doi ani de zile afișează rezultate din ce în ce mai proaste. Nu pentru că elevii învață mai slab, ci fiindcă simulacrul succeselor lor anterioare a fost dat acum în vileag (de camerele de luat vederi și nu numai). În restul anului, școala din R. Moldova (de toate nivelele) rămâne singură, în sărăcia și mediocritatea ei. Ministerul Educației n-a devenit, așa cum s-a scris de mai multe ori, ministerul strategic de care avem nevoie…

***

Ce m-a șocat cel mai mult, la întâlnirile mele din școală și universități (au fost mai multe în ultimii ani), e deprofesionalizarea cadrelor didactice și agramatismul cvasigeneralizat. Nimeni nu poate vorbi corect și coerent limba română, de la directoarea școlii, de la profesorul de limbă și literatură și până la eleva eminentă, scoasă în față pentru a ne impresiona. „Filologul” școlii – poet amator, fost absolvent la fără frecvență, azi autor de pastișe după Adrian Păunescu și Grigore Vieru, pe care ni le citește non-stop – este la fel de aproximativ și nesigur în tot ceea ce face. Nu și-a mai cumpărat cărți, nu-și permite la salariul modest și nici nu recomandă lecturi suplimentare elevilor, pentru că nici ei nu au bani de librărie. A fost de acord cu mine că limba română are zeci de mii de cuvinte și expresii frumoase, plastice, pe când elevii și profesorii noștri folosesc doar câteva sute, sărăcindu-și lumea și gândurile pe care le exprimă.

La noi se consideră că vorbirea corectă a limbii române ar trebui să fie doar apanajul scriitorilor (deși și acolo e mare criză) și al profesorilor de română, cu pregătirea lor precară. Medicii, inginerii, funcționarii publici, artiștii plastici și avocații, juriștii – în fine, tot ceea ce numim „meserii liberale” – au prea puține preocupări pentru exprimarea corectă și îngrijită. Este o carență care retează vanitățile noastre instalate în fotolii de conducere: de la președintele Academiei care vorbește neglijent limba româna, până la liderul de partid pro-unionist, care molfăie cu tupeu vorbe incoerente, fără verb și conjuncții între ele.

Așa că soluția mea pentru un BAC mai optimist este lectura, cea care te ajută să gândești, să-ți exprimi ideile într-un mod fluent și inteligibil, este dicționarul și manualul de gramatică. Încercați-le, nu vă jenați!