Să nu mor proastă şi… în lux

Antidot

„Nivel de viaţă excesiv de costisitor... Fast, eleganţă, somptuozitate… Ceva ce nu reprezintă un lucru de primă necesitate… Somptuos, de calitate superioară, de prim rang, select… Existenţă fastuoasă, foarte costisitoare”.

Sunt doar câteva dintre definiţiile date de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române pentru cuvântul „lux” şi sunt convinsă că, în ultima săptămână, nu doar ziariştii, ci şi alţi muritori şi-au amintit de existenţa acestui instrument util care ar trebui să fie şi indispensabil... Şi au deschis ei DEX-ul ca să vadă dacă nu cumva riscă să moară proşti într-o ţară în care, mai nou, luxul nu mai înseamnă ceea ce au stabilit lingviştii şi, de secole, bunul-simţ. Acesta din urmă spune, aproape discret, că luxul este un mod de viaţă pe care, din varii motive - destin, noroc, lipsă de perseverenţă ori de simplă şmecherie - nu le este dat tuturor să-l cunoască. Din care cauză „norocoşii” (norocoşii, oare?) trebuie să evite în a-şi expune respectivul mod de viaţă la orice pas.

Nu rezistă însă această înţelepciune în societăţile bananiere care, din păcate, continuă să fie și Republica Moldova. Şi dacă tot suntem o societate în care statutul social ţi-l faci nu prin ceea ce produci (intelectual sau material), dar prin maşina pe care o conduci şi prin fastul nunţii pe care o faci, de ce să nu profite şi statul de asta şi… să aducă un ban cinstit la Buget? Căci astfel explică responsabilii de la Economie şi Finanţe decizia… Parlamentului (!) de a reduce substanţial, cu 43%, taxa la importul maşinilor cu capacitatea mai mare de 2 500 cm cubi pentru motoarele diesel şi de 3 000 pentru cele cu benzină. Şi ce moldovean nu-şi doreşte un bolid ieftin, bun şi mult în kilă?

Nu zic, poate că există nişte raţionamente financiare (că la mediul ambiant nu cred că s-a gândit cineva). Doar că nici ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, nici viceministrul Victor Barbăneagră de la Finanţe nu au venit cu o schemă inteligibilă prin care să ne arate cum, prin accize mai mici, veniturile cresc. Nu au explicat nici la ce etapă au apărut, în Parlament, acele „minus 43%”, drept care ideea că s-a făcut/face lobby pentru actuali sau viitori importatori „de lux” („Ferrari” trece Prutul…) nu mai e chiar atât de ridicolă. În schimb, aproape la unison, cei doi au acuzat presa că exagerează, vorbind de maşini de lux, căci, chipurile, fastul automobilistic începe de la un milion de dolari...

Să râzi, să plângi, să le aminteşti cu ce maşinuţe circulă europenii, inclusiv cei bogaţi?! Şi eu cred că, uneori, sintagma „maşini de lux” este „violată” excesiv de colegii din presă şi că, într-o bună zi, ar putea fi declarat „de lux” orice hârb. Dar… totul este relativ şi se cunoaşte prin comparaţie. Inclusiv comparând impresionantele maşini de pe drumurile noastre cu funcţiile deţinute de cei care le conduc, respectiv cu veniturile şi cu impozitele plătite de aceştia. Şi comparând capacitatea de cumpărare a majorităţii oamenilor care mai trăiesc în această ţară. Simţiţi că cineva vă are? Eu, da. Şi încă tare.

Cât priveşte bunul-simţ… Cei care trăiesc în lux, dar aleg să nu şi-l afişeze, pot să-şi aducă o maşinuţă mai ieftină, cu o capacitate mai mică a motorului. E adevărat că aici accizele au crescut, în medie, cu patru-şase eurocenţi pentru un centimetru cub. Dar venitul pe care îl vor aduce la Buget e sigur.