Rubiconul vizelor

Antidot

Acum o săptămână, în contextul isteriei britanice vizavi de ridicarea, începând cu 1 ianuarie 2014, a tuturor restricțiilor pe piața muncii din Europa pentru cetățenii români și bulgari, mă întrebam dacă nu cumva ne așteaptă și pe noi reacții similare, în momentul când se va pune problema abolirii vizelor pentru moldoveni sau chiar a semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Mai scriam atunci că situația este pe cât de ilară, pe atât de absurdă, dar că, din fericire, de această dată Bruxellesul nu s-a mai lăsat influențat de șantajul franco-olandezo-britanic etc. la subiectul dat și și-a respectat angajamentele.

Dovadă că asemenea reacții nu mai sunt luate în serios în Europa, care zâmbește și... își tine promisiunile făcute, este și audierea Raportului cu privire la scoaterea vizelor pentru cetățenii Republicii Moldova, organizată ieri, 9 ianuarie, de Comisia pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne din cadrul Parlamentului European. Potrivit raportorului comisiei, eurodeputata socialistă Tanja Fajon, „există un consens politic puternic în ceea ce privește statutul Republicii Moldova de a deveni următorul stat vecin al UE care să beneficieze de regim liberalizat de vize”, țara noastră fiind prima și singura dintre membrele Parteneriatului Estic care a întrunit toate cerințele Planului de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize și care a parcurs o cale lungă pentru aceasta. „Ridicarea vizelor este un pas important pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, precum și o recunoaștere a eforturilor depuse de Guvernul de la Chișinău. Propunerea comisiei ar trebui să fie adoptată de către Parlamentul European și de către Consiliu înainte de alegerile europarlamentare din mai 2014”, a precizat raportorul Marian Jean Marinescu, care este și vicepreședinte al Partidului Popular European.

Așadar, posibilitatea ca cetățenii Republicii Moldova să călătorească liber în spațiul Schengen este din ce în ce mai tangibilă și se pare că Bruxellesul își dorește acest lucru la fel de mult ca și noi. Poate că este o ambiție (geo)politică nedeclarată - după rateul cu Ucraina, noi rămânem în continuare singurul exemplu de implementare reușită a politicilor europene de vecinătate. Poate că au înțeles și europenii că cei care au avut - și au - de plecat, o fac oricum, și că e timpul să pună punct susținerii, fie și indirecte, a unui business mai mult decât rușinos cu vize Schengen. Cu certitudine, însă, a contat enorm efortul depus de Republica Moldova în acești trei ani și jumătate câți au trecut de la lansarea, la 15 iunie 2010, la Bruxelles, a dialogului privind liberalizarea regimului de vize.

Ieri, cei care ne-au reprezentat la Bruxelles în acel 15 iunie 2010 - Iurie Leancă și Vlad Filat - au salutat Raportul prezentat Comisiei pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne a Parlamentului European, calificându-l ca fiind o confirmare în plus a sprijinului de care se bucură Republica Moldova din partea Comunității Europene și ca o recunoaştere a eforturilor depuse pe parcursul ultimilor trei ani de pe calea apropierii țării noastre de Uniunea Europeană.

Acum, că și Republica Moldova a intrat, fie și neoficial, în an electoral, esențial este să nu diminuăm ritmul și să nu sacrificăm acest efort în iminentele lupte interpartinice. De jure, mai avem câțiva pași. De facto, dacă admitem, așa cum o fac mai mulți cunoscători ai actului politic comunitar, că votul Parlamentului European ne va fi unul favorabil, putem spune că ne-a mai rămas să trecem Rubiconul - consensul în cadrul Comitetului de Miniștri, care se atinge prin procedura de co-decizie. „Tradus” din limbaj diplomatic, asta înseamnă că fiecare dintre cele 28 de țări membre ale UE va trebui să spună „da” mult-așteptatei noastre libertății de circulație. Și că ele pot să spună și „nu”, dacă le apare vreun dubiu. Iar atunci când ți se hotărăște destinul, nu ai dreptul să generezi dubii. Atunci trebuie să fii puternic, unit, consecvent și convingător.