REȚETĂ // Ciorbă de urzici

Primăvara românească e semnalizată nu atât de ghiocei şi ploaie de aur, ci de ţigăncile care năpădesc pieţele cu ştevie, lobodă şi urzici (aduc ele şi untişor, şi podbal, şi măcriş, şi frunzuliţe de păpădie, dar lumea a cam uitat ce şi cum se mănâncă din pădure). Nu e casă românească – chiar şi din cele mai simandicoase – în care să nu fiarbă o verzitură din asta „vagaboandă“ şi de neam prost înălţată pentru o lună la rang de trufanda: are fier cât o mină de Dognecea.

Ingrediente:

Mod de preparare:

Se spală bine urzicile, se îndepărtează tulpinile mai groase, se opăresc, se toacă. Se taie ceapa mărunt. Se pune totul la fiert în 2 l apă clocotită. Se toacă usturoiul. După 30 minute se adaugă orezul. Se bate iaurtul cu ou, zeama din ciorbă şi usturoiul pisat.

După ce orezul a fiert un sfert de oră, se pune borşul cu hrean. Se toacă leuşteanul. Dacă a fiert şi borşul cinci minute, se drege ciorba cu iaurtul bătut, câteva clocote, se ia de pe foc. Se presară leuştean.

Întremătoare în fier şi vitamine după iarna carnivoră şi murăturivoră, sărăcimea vegetală a lui martie a fost în multe rânduri, până dincolo Arminden, salvatoare de neam, în reţete, vai, mult mai simple şi mai puţin gustoase decât capriciul chiaburesc de mai sus.

Primăvara, când încep urzicile a creşte, fiecare român, cu deosebire însă sărăcimea, căreia i s-au sfârşit mai toate bucatele de sec, şi nu ştie ce să mai înceapă şi să facă ca să poată ieşi teafără din Postul mare, care e cel mai lung şi mai greu post, se simte foarte fericită când află şi poate mânca urzici. „Urzica se dă în gura foamei“, zice un proverb poporal, adică sărăcimea îşi astâmpără cu ea foamea, duşmanul ei cel mai mare, mai cumplit şi mai neîmpăcat.

Din Joia Mare însă începând înainte biata sărăcime nici de această plantă nu mai are parte, căci în această zi e nunta sau măritarea urzicilor, adică din această zi urzicile încep a înflori şi a nu fi apoi mai mult bune de mâncat.

În Muntenia, urzica, care este foarte căutată de săteni, căci, ca plantă tânără şi în câtva gustoasă, în timpul rigorii Postului mare, fiind un adevărat deliciu, se mănâncă ca ciorbă cu câteva fire de orez şi ca urzici sleite cu hrean ras pe răzătoare.

Sursa: gustarte.ro