PROGNOZELE pentru anul agricol 2016 ale unui fermier din R. Moldova care deține peste două mii de hectare

EXPERIENȚĂ: Nicolae Fachira are o afacere agricolă pe care o dezvoltă în raionul Căușeni aproape 13 ani

A început de la prelucrarea a 20 de hectare de teren arabil, iar astăzi stăpânește peste două mii de ha, cultivate cu cereale.

Nicolae Fachira este un fel de om-orchestră în sensul bun al cuvântului. Conduce cu succes o întreprindere pe care a înființat-o și dezvoltat-o, dar mai are planuri mari de viitor. Crede în valori simple, autentice și-i sunt străine dedesubturile și jocurile murdare.

Pe orice vreme, în câmp

Este un mare pasionat de fotbal și de turism, iar în orice călătorie sau deplasare neapărat găsește timp să se intereseze de activitatea agricultorilor locali și mereu învață ceva nou. Își exercită al doilea mandat în Consiliul raional Căușeni, fiind foarte activ în Comisia pentru agricultură.

În calitate de ales al poporului, susține proiecte și lansează inițiative care vin în sprijinul agricultorilor din raion. Face acte de caritate, despre care nu-i place să povestească, punând capăt la întrebări cu un răspicat „n-are loc politica unde-i mare sărăcia”. În schimb, vorbește cu plăcere despre pământ, roadă, cultivare, tractoare și arat: informat, exact, fără digresiuni lirice, cu cifre și argumente. Și pe orice vreme îl poți găsi în câmp.

Un perete din oficiul său este plin cu diplome de onoare și scrisori de mulțumire – de la autorități locale, de la Ministerul Agriculturii, de la Guvern, de la parteneri ș.a. Însă trebuie să le vezi, că altminteri nici nu va pomeni despre ele, la fel cum nu amintește nici de Titlul onorific „Om emerit”, acordat în 2013 prin decretul președintelui țării „pentru muncă prodigioasă în complexul agroindustrial, merite în sporirea producției agricole și contribuție la dezvoltarea infrastructurii social-economice”.

L-am întrebat dacă agricultura are șanse în R. Moldova. Răspunsul a fost imediat și ferm:„Are. Altfel nici nu poate fi. Suntem o țară mică, mai puțin alintată cu resurse și zăcăminte naturale, în schimb bogată în sol fertil, în care poate crește orice, numai să vreai. Sunt sigur că, mai greu, dar acest lucru va fi conștientizat la toate nivelurile. E nevoie să nu mai fim o țară care exportă doar materie primă și deja există exemple că moldovenii învață să producă și să-și facă nume cu mărfuri agroindustriale de o calitate ce poate concura cu producția altor țări afirmate pe piață. Pământul cere devotament și dedicare, care istoric ne este în sânge, rămâne doar să înțeleagă cât mai mulți acest lucru, iar pământul știe să răsplătească fidelitatea”.

Despre perspectivele noului an agricol, probleme și șanse ale agriculturii autohtone vorbește mai jos unul dintre cei mai mari producători agricoli din regiunea de sud a țării, Nicolae Fachira.

Din iarnă ieșim, iar mai departe depinde de tehnologii

Anul trecut a fost foarte dificil pentru producătorii agricoli. Am avut de suferit din cauza secetei vara și lipsei de precipitații până toamna târziu. Toate acestea au avut impact negativ asupra volumului de producție și au influențat asupra bazelor noului sezon agricol.

Grâul a fost semănat mult mai târziu decât trebuia, iar toamna uscată și gerul mare din ianuarie vor influența și recolta din acest an. Totuși, zăpada care a căzut în zona de centru-sud a reușit să îmbunătățească situația.

Probleme deosebit de mari se văd la cultivarea rapiței. Întreprinderea noastră, bunăoară, a renunțat în acest an la semănatul rapiței, pentru că n-au fost condițiile meteorologice necesare. Anul trecut, grâu am strâns puțin, dar datorită rezultatelor mai bune la recoltarea florii-soarelui ne-am asigurat financiar ca să începem mai optimist anul agricol 2016. Consider că din iarnă vom ieși cu pierderi minimale, iar mai departe totul depinde de tehnologiile aplicate de om.

Agricultura se dezvoltă și se cer metode noi de lucru. Până la începerea lucrărilor de primăvară mai avem ceva timp, pe care îl folosim pentru pregătirea tehnicii și școlarizarea lucrătorilor. Colaborăm cu o instituție care organizează în structurile întreprinderii seminare, în cadrul cărora agricultorii află despre noi metodologii sectoriale. Este o bună practică care este necesară și dă rezultate.

Subvenționarea ne va face competitivi pe piața europeană

Aspirăm spre integrarea europeană, deci trebuie să fim competitivi pe piața europeană. Vedem politicile de subvenționare din România, unde agricultura avansează cu pași mari. La noi nu se întâmplă chiar așa, iar subvenționarea este o problemă mare cu bătăi de cap.

Pot spune sincer că, în cei aproape 13 ani de când mă ocup de agricultură, n-am primit de la stat practic nimic. Deși, trebuie să recunosc, pe parcursul ultimilor ani în Republica Moldova au fost lansate unele programe eficiente de susținere a producătorilor agricoli. Același proiect japonez KR 2, prin care agricultorii moldoveni au putut achiziționa tehnică agricolă în sistem leasing.

Câțiva ani în urmă am beneficiat prin programul respectiv de șase sute de mii de lei pentru procurarea tehnicii agricole. Este o soluție pentru mulți agricultori, pentru că succesul unei afaceri în agricultură constă în tehnologizare și modernizare. Prin KR 2 am reînnoit 80 la sută din tehnică.

Din păcate, subvenționarea a devenit mai mult subiect politic. Este regretabil pentru că ajutate de stat ar putea rezista mai multe întreprinderi care ar putea avea acces pe piața externă. Or, în asemenea condiții ne-am deprins să ne bazăm pe propriile forțe. Anul precedent am avut subvenții de circa o sută de mii de lei, în anul trecut – nimic, de aceea nici nu le includem în planul de activitate.

Da, este un ajutor cât de cât, dar nu putem miza pe el. Ca și mulți alți producători din țară, ne descurcăm aplicând la creditare. În anul curent ne va fi mult mai greu în acest sens, dat fiind ratele de dobândă foarte mari, dar n-avem încotro. Ar fi perfect să avem măcar jumătate din susținerea pe care o au agricultorii din România sau barem să se dea ceea ce s-a promis în anul trecut, dar avem ceea ce avem.

Salvarea producătorilor mici este cooperarea

Este greu să reziști astăzi cu două, patru, chiar zece hectare de pământ arabil. În condițiile existente și în circumstanțele create, producătorii agricoli mici au șanse minime să se dezvolte.

O ieșire din situație ar fi dacă aceștia s-ar coopera. Împreună, într-un front comun față de greutăți și provocări, producătorii mici ar putea avea succese antreprenoriale, dar de sine stătător… nu văd cum ar face față lucrurilor. Mai aud că cineva vrea să facă business cu zece hectare de pământ, însă de cele mai dese ori cheltuielile sunt mai mari decât așteptările și afacerea este sortită eșecului, falimentului.

ONG-urile agricole și protestele sunt binevenite

În ultimul timp au devenit foarte active diferite organizații neguvernamentale cu profil agricol. Consider că sunt binevenite, la fel ca și acțiunile pe care le organizează. Scopul lor este să atenționeze asupra problemelor producătorilor agricoli, fermierilor, gospodăriilor țărănești ș.a., ceea ce este foarte bine.

În agricultura națională sunt multe nevoi asupra cărora trebuie de insistat. Țăranul are drepturi și ele trebuie revendicate, iar în acest context uniunile obștești ale agricultorilor au un cuvânt de spus.

La fel și acțiunile de protest. Este democratic ca omul care se confruntă cu greutăți să iasă în stradă și să-și declare păsul, dacă nu a găsit înțelegere în birouri. Important e ca orice manifestație de acest fel să fie pașnică. Omului de la pământ nu-i sunt specifice agresivitatea și răutatea. Din simplul motiv că el crește pâinea – salvarea cea de toate zilele. Dar nici să-ți bați joc de țăran nu se poate.

Lilia Grubîi