Povești de dragoste // Ultima șansă

poza simbol

Adela a crescut într-o familie de oameni cuminți și blajini. Părinții erau învățători, își creșteau cele două fetițe în dragoste și înțelegere.

După absolvirea universității din Bălți, Adela, și ea profesoară de română, a plecat la sudul Moldovei într-un sat bulgăresc. Acolo și-a cunoscut viitorul soț, specialist în zootehnie.

Nu poți spune ca s-a îndrăgostit, pur și simplu își dădea seama că altă perspectivă de măritat nu va avea în acest sătuc uitat de lume.

De aceea, când a venit Gherman cu propunerea de căsătorie, n-a ezitat, a căzut de acord. Ca toți tinerii, și-au ridicat casă frumoasă, și-au cumpărat mașină, a născut femeia doi copii. Gherman era un soț cuminte. Ar fi fost toate bune și frumoase dacă bărbatul nu s-ar fi împrietenit cu păhărelul. Cu trecerea anilor, dacă se îmbăta, se transforma într-o fiară.

O bătea pentru felul cum îl privea, pentru că tăcea, pentru că respira... pentru toate. Iar mai nou, își găsise o „jigodie de ibovnică”, cum o numea mamă-sa, o vânzătoare de la bar. Seară de seară oprea într-acolo, iar când trăgea acasă venea ca un hultan.

Băiatul crescuse, era deja într-a opta și-i spunea mamei că nu mai poate suporta brutalitățile tatălui, că va fugi de acasă. Femeia încerca să-și liniștească copiii, spunea că mii de familii trăiesc la fel.

Viorel a mers la bunici și le-a povestit ceea ce Adela a ascuns timp de cincisprezece ani. Bătrânul tată, când a auzit istoria, a venit și și-a luat fata acasă. Copiii au mers la școală în sat, iar ea își căuta o slujbă.

Două luni a rezistat Gherman, n-a telefonat, n-a venit. De Paști, însă n-a rezistat, a apărut la poarta socrilor. Dar a fost dat afară, nu i-a permis bătrânul să intre, nici măcar să-și vadă copiii, nevasta.

Adela a plecat la Moscova să câștige niscaiva bani. În toamnă urma să se angajase la un liceu din raion. Dar a venit bărbatul, a îngenuncheat în fața ei și a rugat-o să se întoarcă acasă. A promis marea și sarea. Degeaba încercau toți s-o convingă că e greșit ce face, că se lasă dusă cu zăhărelul, că nimic nu se va schimba...

Zicea, sărmana femeie, că fiecare are dreptul la o ultimă șansă. Să fi ascultat, de mii de ori își repeta apoi, să fi ascultat...

***

Jumătate de an, atât s-a ținut Gherman de cuvânt, după care a luat-o de la capăt. Totul a început doar cu un pahar, apoi încă unul, apoi și-a reluat violențele verbale. Când Adela a încercat să-i amintească de promisiuni, a doborât-o și a început s-o lovească cu picioarele în burtă.

Doar gemea de frică să nu se trezească copiii, dar aceștia au auzit gălăgie și au venit la bucătărie.

Viorel n-a stat o clipă pe gânduri, a apucat ciocanul de bucătărie și l-a trăsnit în cap. Abia când tata a căzut jos, adolescentul s-a dezmeticit.

***

Gherman a murit pe loc. Mama i-a instruit pe copii să nu spună nimănui cum a fost. Ei dormeau, când au venit la bucătărie tata era mort.

La sosirea poliției, Viorel încă mai era în blocaj emoțional. Adela a povestit cum s-a întâmplat.

Expertiza medicală a constatat că moartea bărbatului a survenit nu de la lovitura ciocanului, Gherman se lovise în cădere la tâmplă de colțul mesei. (Lina G.)