Povești de dragoste // Inima perfectă

Sursa: garbo.ro

Povestea începe cam aşa…
Într-o bună zi un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că el are cea mai frumoasă inimă din lume. În scurtă vreme, s-au strâns în jurul lui o mulţime de curioşi şi trecători. Inima lui nu avea nicio crăpătură, nici cea mai mică zgârietură nu se vedea pe ea.

Da, au căzut cu toţii de acord... Era cu adevărat cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată.
Cu cât oamenii îi admirau inima mai mult, cu atât tânărul se lăuda şi mai tare cu inima sa frumoasă. Era tare mândru de ea...

Deodată, un bătrânel îşi face loc în faţa mulţimii şi spune cu o voce liniştită, ca pentru sine:
„Şi totuşi, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasă ca inima mea”.

Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a tânărului, s-au îndreptat către inima bătrânului. S-au uitat cu toţii la inima ce bătea în pieptul bătrânului. Într-adevăr, inima bătrânului bătea cu putere, însă era plină de cicatrici. Avea locuri de unde bucăţi din ea fuseseră smulse şi alte bucăţi puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine şi se puteau vedea şi câteva margini crestate. Ba mai mult, în anumite locuri ale inimii erau scobituri adânci din care bucăţi întregi lipseau.

Oamenii se uitau muţi de uimire la bătrân.
„Cum poate să spună că inima lui este mai frumoasă?”, şopteau între ei.

Tânărul s-a uitat şi el atent la inima bătrânului, a văzut în ce stare se află şi a început să râdă.
„Probabil că glumeşti”, a spus acesta. „Uită-te la inima ta şi uită-te şi la inima mea. Inima mea este perfectă, pe când a ta este toată numai cicatrici şi lacrimi.”

„Da”, a spus cu blândeţe bătrânul. Inima ta arată perfect, însă nu aş schimbă-o niciodată cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dat dragostea mea – smulg o bucată din inimă şi le-o dau lor, iar ei adesea îmi dau o bucată din inima lor care se potriveşte în locul gol din inima mea. Dar fiindcă bucăţile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colţuroase şi aspre pe care le preţuiesc deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o.”

Sursa: garbo.ro