Povestea „nazistului cel bun”, singurul prieten al lui Hitler. Cum a reuşit să scape de spânzurătoare şi să strângă o avere

Albert Speer reprezintă una dintre figurile cele mai populare ale închisorii Spandau din vestul Berlinului. Obsedat de numere, fostul ministru nazist a calculat că timp de 20 de ani, cât a fost încarcerat, a făcut 31.816 km şi ar fi citit 5.000 de cărţi, în condiţiile în care petrecea şase ore pe zi grădinărind şi două ore mergând pe jos.

Speer a rămas cunoscut în istorie sub denumirea de „Nazistul cel bun”, deşi făcea parte din cercul de oameni foarte apropiaţi ale lui Hitler, conform Daily Mail.

Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise.

Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisist, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.

Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de organizator al proiectelor sale şi loialitatea pe care i-o arăta.

Printre „proiectele” sale se numără deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.

S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor.

Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.

După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volumele sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora.

Autoportretizarea sa, ca „The good nazist” (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şti o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.

Sursa: businessmagazin.ro