Piețele agricole, la margine de drum: Sunt mai ieftine produsele? Nu!

VÂNZARE // La sfârșit de vară și început de toamnă, drumurile țării se transformă în adevărate piețe agricole

De regulă, pe drumurile de importanță națională și internațională, unde traficul este mai intens, își comercializează producția fermierii care au livezi sau vii în apropiere.

Fructe moldovenești pentru turiști

O piață de acest fel este desfăcută chiar la intrarea în Republica Moldova la Vama Palanca. Mai mulți producători agricoli din satele învecinate vând piersici, struguri, prune, pepeni verzi și galbeni, alte fructe și legume de sezon.

Ei spun că așa le este mai comod: piețele autorizate sunt departe, iar aici au mulți clienți, în special turiștii care vin sau pleacă de la mare în stațiunile din regiunea Odesa. Le cumpără marfa și ucrainenii care afirmă că fructele și legumele noastre sunt mai gustoase și mai ieftine.

Comercianții de pe marginea drumului susțin că nu plătesc nimic pentru posibilitatea de a vinde, iar dacă „apar întrebări, se lămuresc cu o ladă de poame”.

La fel se procedează și cu șoferii de autocare sau de microbuze, cărora vânzătorii „le mulțumesc” cu câte un kilogram-două de fructe pentru faptul că opresc alături și îndeamnă pasagerii să cumpere de la ei.

Riscurile comerțului stradal

Prețurile „de pe marginea drumului” nu sunt mai mici față de cele de la piețe, deși pentru a vinde în locurile autorizate producătorii au de plătit taxe pentru expertizele de laborator, pentru loc ș.a.

Pe de altă parte, comercianții din stradă susțin că marfa lor este mai avantajată, deoarece este mereu proaspătă pentru că este culeasă practic în ochii cumpărătorului. Lucru îndoielnic, de vreme ce aceasta este expusă toată ziua gazelor de eșapament și prafului.

Solicitat să-și spună părerea, un specialist de la Centrul de Sănătate Publică, care a dorit să-și păstreze anonimatul, afirmă că medicii sanitari poartă răspundere doar pentru piețele autorizate. „Potrivit regulamentului, comercializarea produselor alimentare este permisă în baza unui certificat de calitate. Știm bine situația vânzării de pe marginea drumurilor, dar nu dispunem nici de timp, nici de posibilități să umblăm pe dealuri și să verificăm ce fac oamenii acolo. Aceasta ține mai mult de competența autorităților locale sau altor organe de control”, a menționat sursa.

Totodată, medicii sanitari recunosc că producția agricolă de pe drumuri este un mediu perfect pentru dezvoltarea microbilor patogeni și ar fi bine ca cei care o cumpără s-o spele minuțios înainte de a o consuma.

„N-avem ce face cu munca de-un an”

În același timp, producătorii care ocolesc piețele susțin că n-o fac de bunăvoie, iar profitul lor este mult mai mic decât ar părea.

Gheorghe Rusu din raionul Ștefan Vodă care iese cu struguri de vânzare la Vama Palanca spune că n-are nicio plăcere să stea zi și noapte la marginea drumului „ca un cerșetor”.

„Este munca mea de-un an. Am trei hectare de viță-de-vie cu soiuri de masă și, cum ajung la vremea de strâns roada, am dureri de cap. Înainte veneau cu TIR-urile și o culegeau direct de pe câmp, o încărcau, îmi dădeau banul pe loc și n-aveam treabă. Acum situația e alta și nimeni nu se gândește la noi. De s-ar gândi cei de la putere să organizeze poate niște puncte de colectare a producției, dar așa am reușit să obțin o roadă ca-n poveste și n-am ce face cu ea. Stai toată ziua în 40 de grade de căldură și dacă poți vinde cel mult 10-15 kg de struguri. Cu greu dacă-mi pot scoate cheltuielile. Aș putea să merg la piață, dar până la centrul raional e departe și să nu uităm că zilele de piață sunt cele de sâmbătă și duminică, aici câte puțin pot vinde în fiecare zi. Și am înainte griji și mai mari. Ce fac cu strugurii de soi tehnic, pentru vin? Sunt vreo cinci ani de când nu pot scoate banii de la o fabrică de vin care îmi datorează aproape 30 de mii de lei. Pe atunci aceștia erau niște bani cât de cât serioși, dar acum…?!”, constată fermierul.

Cine-i poate proteja pe producătorii mici?

Câțiva ani în urmă, sindicatele din agricultură și industria alimentară examinau posibilitatea creării unui sindicat al producătorilor agricoli individuali. Potrivit inițiativei sindicaliștilor, aceștia ar putea forma o organizație, cu plata unei cotizații anuale, în schimb le-ar fi protejate interesele. Întrebați ce părere au despre idee, mai mulți fermieri au dat a lehamite din mână.

„Ce pot face sindicatele? Și lor să le plătim? Avem o mulțime de asociații și uniuni agricole, care parcă ne-ar apăra. Îi tot vedem pe la televiziuni. Însă, până la urmă, omul care muncește la pământ rămâne singur în fața nevoilor și se descurcă cum poate. Poate nu întotdeauna prin metode autorizate, dar cum iese. Scoatem în capăt un sezon și tragem nădejde că la alt an va fi mai bine”, zic fermierii.

Lilia Grubîi