Unde greșește dl Petruți

Prezentul continuu // Aici alegătorii sunt separați de vectorul geopolitic și de concepte despre lume, nu de atașamente conjuncturale

Asistăm la o gâlceavă între măsurătorii temperaturii sociale. Doru Petruți îl apostrofează pe Arcadie Barbăroșie, reproșându-i câte și mai câte.

Se impută măsluirea BOP-ului

Motiv de ciorovăială este Barometrul de Opinie Publică. Directorul Institutului de Marketing și Sondaje (IMAS) Chișinău îl acuză pe directorul Institutului de Politici Publice (IPP), care a comandat sondajul, de inconsecvență și de „construcții artificiale”. Altfel spus, cel dintâi îi impută celui de-al doilea măsluirea BOP-ului.

Nu aș da nicio atenție acestui tămbălău care pare să fie o ordinară ceartă în familie. Un conflict între două grupuri diferite de sociologi. Unde mai pui că, în finalul filipicei sale, dl Petruți recunoaște că-i poartă râcă dlui Barbăroșie pentru faptul că IMAS de mulți ani nu câștigă licitațiile BOP. A pierdut-o și pe ultima, dreptul de realizare a Barometrului din toamna lui 2015 câștigându-l o altă companie.

Oricum ai da, la mijloc pare să fie o ieșire nervoasă generată de un cocktail de ranchiună și frustrare. Și cum ciondăneala nu-i un prilej potrivit pentru discuții serioase, nu are niciun rost să mă pronunț asupra fondului problemei abordate de Doru Petruți.

Se insinuează că sondajele sunt trucate

Totuși, ridicarea poalelor în cap dă în vileag uneori niște lucruri peste care nu ai cum să treci ușor. Directorul IMAS face două afirmații curioase.

Mai întâi, el lasă să se întrevadă că adesea autorii sondajelor de opinie ar truca rezultatele investigațiilor pentru a trage de păr curente politice care să „dea speranță oamenilor”. „Cei din branșa mea știu cât și cum li se cere să dea speranță”, mărturisește el.

Dacă lucrurile stau așa, iar noi nu avem motive să nu-l credem pe dl Petruți, situația este gravă. Metastazele corupției s-au extins nu doar peste clasa politică, ci și peste crema societății civile.

Și pentru că nici mass-media nu stă mai bine din acest punct de vedere, fotografia momentului pe care îl traversăm este dezolantă. Rezultă că sunt bolnave și acele segmente ale organismului social de unde urmează să se facă transfuzia de sânge proaspăt în politica autohtonă.

În aceste circumstanțe, nu cred că ne putem baza pe resursele interne. Se impun transplanturi.

Avem nevoie, ca în Bosnia sau Kosovo, de magistrați, justițiari și manageri europeni care să se ocupe de tratamentul Republicii Moldova. Iar dacă vindecarea se dovedește a fi imposibilă, singura soluție rămâne unirea cu România.

În fine, dar nu și în ultimul rând, dl Petruți face o observație care, fără a-i pune la dubiu calitățile profesionale, ridică semne de întrebare în ceea ce privește înțelegerea sa a realităților din stânga Prutului. Sociologul se arată nedumerit că, deși guvernarea a rămas fără cea mai mare parte a electoratului, opoziția de stânga nu numai că nu s-a întărit, ci din contra, a slăbit. Partidele proruse, scrie el, potrivit BOP, pierd 20 la sută din aderenți în comparație cu anul 2013, ceea ce nu i se pare normal.

De ce electoratul proeuropean nu trece de partea opoziției filoruse

Directorul IMAS consideră că alegătorii care au întors spatele forțelor proeuropene trebuiau „să se reorienteze spre opoziție”. Faptul că sondajul recent nu constată acest fapt dovedește, în opinia sa, că BOP „a croit” niște „alternative” menite „să ne salveze”, dar care nu ar avea nimic în comun cu situația reală.

Lucrurile stau într-adevăr foarte prost pentru partidele de guvernământ. Dar a aștepta ca electoratul proeuropean, dezamăgit de PLDM, PL sau PDM, „să se orienteze spre opoziție” înseamnă a fi paralel cu natura alegătorului din Republica Moldova.

Spre deosebire de democrațiile avansate, unde votanții întorc spatele puterii pentru a paria pe adversarii lor, la noi între partidele numite eufemistic de dreapta și cele de stânga se cască o prăpastie. Aici alegătorii sunt separați de vectorul geopolitic și de concepte despre lume, nu de atașamente conjuncturale.

Iată de ce, chiar dacă o anumită diminuare a electoratului proeuropean în actualele condiții poate fi admisă, cea mai mare parte a acestuia nu-și va trăda preferințele politice. Cu ocazia proximelor alegeri, el se va îndrepta spre o alternativă, tot prooccidentală.