Teatrul de marionete se închide?

Prezentul continuu

Mare minunăţie în teatrul de păpuşi de la Chişinău. Umbrele mişcătoare din scenă au luat-o razna.

Legaţi la ochii minţii

În loc să se umfle în pene şi să-şi arate muşchii, potrivit scenariului, marionetele de la un timp încoace se agită neputincios. Se trag de mânecă şi de poale. Se milogesc şi se invită reciproc să urce din nou laolaltă pe piscul cel mai înalt al puterii.

S-a ajuns până într-acolo încât, prin gura lui Mihai Ghimpu, i se propune PLDM-ului funcţia de prim-ministru după ce mai deunăzi i-au dat un şut în fund şi l-au izgonit de la guvernare. Liberal-democraţii sunt efectiv rugaţi astăzi să se răzgândească și să participe la negocierile pentru crearea noii majorităţi parlamentare care, bineînţeles, să fie iar una a integrării europene. AIE-4.

Ce se întâmplă cu bagatelele noastre politice? Ce-i de capul lor? S-au rupt sforile ce leagă Mânuitorul de obiectele lui animate? Nimic din toate acestea.

Aţele Animatorului sunt întregi. Camera lui obscură nu conteneşte să proiecteze imagini halucinante pe faţada teatrului de umbre politice. Laţul său strânge încă de gât păpuşile legate temeinic la ochii minţii.

Cum se face dar că acestea se dau în stambă? Există o singură explicaţie plauzibilă.

Păpuşarului îi tremură genunchii

Păpuşarului au început să-i tremure mâinile. Dar şi genunchii. Tocmai de aceea îl dau de sminteală până şi frânghiile prin care manevrează obiectele animate din scenă şi el, vrând-nevrând, îşi trădează slăbiciunea.

Expresia deplină a trepidaţiei sale este ieşirea la rampă a dlui Dumitru Diacov pentru a regreta decizia preşedintelui Klaus Iohannis de a amâna acordarea împrumutului de 150 de milioane de euro. Preşedintele de onoare al Partidului Democrat se plângea luni că, în lipsa suportului financiar al României, situația financiară a Republicii Moldova se va complica serios.

Zice că banii Bucureştiului sunt nu pentru coaliţia de guvernare de la Chişinău, ci pentru popor. Pentru cetăţeni.

Mare-i grădina Ta, Doamne! Iată că şi Păpuşile şi-au adus aminte, în sfârşit, de oameni. De spectatori, adică.

Fiind un obiect manevrat din culise, marioneta n-are libertatea să recunoască, desigur, că Animatorului, când dădea jos Guvernul Streleţ în plină degringoladă naţională, îi era în cot de poporul care urmăreşte buimăcit bâlciul lui politic. În minte îi era doar răzbunarea şi chilipirul puterii uzurpate pe care dorea să-l păstreze cu orice preţ. Chiar cu riscul unei catastrofe sociale.

Când cade cortina

Şi aceasta n-a întârziat să vină. Republica Moldova a ajuns să balanseze pe buza prăpastiei. Cu întregul său popor. Dar şi cu teatrul de umbre politice manevrate în culise de Păpuşar.

Povestea de succes a degenerat într-o macabră dramaturgie a absurdului. Partenerii de dezvoltare, după cum sunt numiţi la Chişinău generoşii sponsori occidentali, refuză să mai subvenţioneze ipocritul circ politic, montat de Plahotniuc şi complicii săi.

De cealaltă parte, Putin n-are cărări să ajungă la Chişinău. Dar nici bani să indexeze pensiile în propria lui ţară, darămite să mituiască o guvernară prorusă în Republica Moldova.

În aceste condiţii, falimentul bate la uşă. Cortina stă să cadă peste actul final al acestui stat în derivă. Teatrul de marionete din vârful piramidei se închide. A început numărătoarea inversă.

Păpuşile, orice rol ar juca acum, de guvernant sau de opozant, de oligarh sau de procuror, vor sfârşi toate în lada de gunoi a istoriei. Le va urma, neîndoios, şi Păpuşarul impostor care va trebui să plătească scump şi sforile, şi culisele.