Talibanii lor şi talibanii noştri

Prezentul continuu

Înconjurul globului face ştirea potrivit căreia talibanii au doborât în Afganistan un elicopter al Companiei moldoveneşti „Valan International Cargo Charter”, luând ostatici 18 persoane de la bord. Trei persoane au fost ucise. Nu se cunosc deocamdată toate circumstanţele legate de acest caz tragic, ele urmează încă să fie lămurite. Din păcate, el nu-i singurul.

Un stat luat ostatic

La mii de kilometri de Afganistan, între Nistru şi Prut, de asemenea a avut loc o luare de ostatici. Numai că nu după doborârea unui elicopter, ci în urma deturnării unui cogeamite stat ce se cheamă Republica Moldova.

Sechestrate sunt nu 18 persoane, ci peste trei milioane de oameni cărora li se răpeşte viitorul şi posibilitatea de a trăi în normalitate. Dacă cineva crede că un atac terorist asupra unui avion şi confiscarea puterii de stat de către un oligarh nu suportă comparaţii, să se gândească la nord-coreenii sau cubanezii sortiţi să fie închişi într-o imensă închisoare sub cerul liber de unde nu au cum să iasă nici cu picioarele înainte.

Republica Moldova încă nu-i o puşcărie sau un lagăr de concentrare, fireşte, dar are multe similitudini cu o bancă agricolă ai cărei angajaţi, în urma unei încercări de a o prăda, au fost luaţi ostatici. Ce-i drept, printre cei sechestraţi sunt şi persoane relativ privilegiate cărora, printr-un ciolan mai gras, li s-a indus sindromul Stockholm. Marea majoritate însă este hărţuită şi ucisă lent prin faptul că, prin fel de fel de mişmaşuri, li se fură de la gură până şi ultima bucăţică.

Treapta de jos al nesimţirii

Este adevărat că ostaticii mai rebeli pot ieşi şi pleca pe uşa deschisă spre UE. Dar tot atât de adevărat este faptul că talibanii noştri profită de această situaţie pentru a cerşi fonduri europene pe care să le jefuiască apoi fără un pic de scrupule.

Să îndemni acum colegii din alte partide la responsabilitate, după cum procedează Marian Lupu, să-i chemi la negocieri în numele interesului naţional şi al cauzei europene după ce, împreună cu forţele antinaţionale şi antieuropene, ai dat jos un guvern pro-UE, înseamnă să atingi treapta cea mai de jos a nesimţirii. Să cobori în cloaca unui tupeu ridicol.

Când liderul PDM spune că trebuie să se formeze un Guvern nou care nu ar fi controlat politic din afară de anumite partide, el bate propriile recorduri anterioare ale făţărniciei în încercarea vicleană de a prosti lumea. De-a o face să uite că acest sistem ticăloşit de manevrare din umbră a puterii oficiale a fost instituit chiar de democraţi prin cele mai neobrăzate tertipuri, prin şantaj, prin subordonarea justiţiei, prin diverse clauze adiţionale mai mult sau mai puţin oculte.

Pâinea şi cuţitul Republicii Moldova

Vorbele mari pe care le aruncă acum cu lejeritate în dreapta şi în stânga interpusul numărul 1 al PDM au menirea să camufleze lăcomia infamă a lui Vlad Plahotniuc care are ambiţia nesăbuită de a deţine pâinea şi cuţitul ţării. De a-şi rezolva propriile interese pe spatele unui stat întreg, transformat de el într-un business ilicit de familie.

De altfel, afacerea Păpuşarului s-a developat între timp, toată comunitatea internaţională dându-şi seama că îndărătul cuvintelor frumoase despre integrarea europeană se ascunde o tentativă criminală de spargere. De jăcmăneală. De parazitare pe spinarea unei populaţii forţate să plătească taxe insuportabile care să intre în buzunarul oligarhului.

Parafrazându-l pe Marian Lupu, din punct de vedere politic, PDM este, desigur, un partid. Însă, din punct de vedere ştiinţific, adică dacă ne bazăm pe principiile adevărului verificabil, ortacii lui Plahotniuc sunt nişte talibani ordinari. Mijloacele şi proporţiile diferă, dar esenţa rămâne aceeaşi. Jalnica lor experienţă politică arată că nu există mârşăvie pe lumea asta pe care ei n-ar face-o pentru a-şi atinge scopurile abjecte.