Petru Bogatu // Sub teroarea macacilor

Prezentul continuu // Și când te gândești că binefăcătorii noștri din UE, de la Donald Tusk până la Jean-Claude Juncker, merg la serviciu nu cu BMW-ul, ci cu bicicleta!

Locuitorii unor republici bananiere știu că maimuțele nu sunt atât de simpatice și inofensive după cum par la prima vedere. Acum câtva timp, deliciul presei internaționale făcea știrea că în Cambodjia satele sunt terorizate de macaci care le distrug oamenilor averea și fură tot ce apucă.

Hoațele

Maimuțele hoațe nu se tem de nimic. Nici măcar de câini. Forțează ușile, intră în casele oamenilor și șparlesc alimente, cratițe și chiar televizoare.

Țăranii își iau măsuri de precauție, desigur. Pun încuietori la frigidere și obloane la ferestre. Sub presiunea ecologiștilor, îngrijitorii parcurilor naționale nu pedepsesc maimuțele, ci le iau cu binișorul.

Ele se potolesc pentru scurt timp. Pe neprins de veste însă, când oamenilor le e lumea mai dragă, macacii atacă ziua în amiaza mare, știind că vor găsi ceva mâncare de furat.

Vi se pare că noi aici, în centrul Europei, suntem prea departe de aceste probleme? Greșeală.

Bananierele

Știați că printre cele mai consumate fructe prin părțile noastre se numără nu merele și nu perele, ci bananele? Sunt accesibile, ieftine și au ajuns pentru multă lume să facă parte din dieta zilnică.

Produsul care acum două decenii era un deficit crunt poate fi astăzi cumpărat până și în cele mai prăpădite magazine de la țară. Și asta, bineînțeles, este foarte bine.

Urât este faptul că asocierea acestui ținut cu aromatele fructe tropicale are de la un timp încoace o pronunțată semnificație politică. Începem să ne asemănăm leit cu o republică bananieră.

Termenul „Banana republic”, atribuit scriitorului american O. Henry, vizează un stat extrem de slab dezvoltat economic. Mai multe țări din America Latină, Africa sau Asia au constituit portretul robot al „republicii bananiere”, conduse de o „cleptocrație administrativă și politică (guvern de hoți), al cărei scop este exploatarea funcțiilor publice pentru câștig personal sub orice formă (deturnare de fonduri, furt, mită etc.)”.

Este în fragmentul de mai sus, decupat dintr-un dicționar politic, ceva care să ne amintească de realitățile noastre, nu-i așa? Dezbaterile din presa de la Chișinău despre statul capturat, aservirea justiției și economiei monopoliste intereselor oligarhice parcă ar fi o reproducere prin metoda copy-paste a definiției date republicii bananiere.

Maimuțărelile

Curios este faptul că politicienii autohtoni se comportă ca atare. Ca niște macaci furăcioși care, pentru a evita biciul și a obține banana, simulează ascultarea de ochii lumii, ca apoi, lăsați singuri în junglă, să-și facă de cap în voie.

În rezoluția Consiliului European de la 15 februarie, formată din 13 puncte, guvernarea de la Chișinău e pusă la respect. I se cere de urgență să depolitizeze instituțiile, să reformeze justiția și sectorul financiar-bancar, să asigure independența mass-media.

Cum a reacționat premierul Pavel Filip? A stat smirna, și-a pus o mină umilă și a asigurat partenerii occidentali că a „înțeles perfect mesajul” lor.

Între timp, reforma procuraturii a început, înainte ca respectivul proiect de lege să fie votat în Parlament, cu procurarea a 14 mașini de lux pentru care s-au plătit de la buget milioane. Și asta în condiții de criză acută. Și când te gândești că binefăcătorii noștri din UE, de la Donald Tusk până la Jean-Claude Juncker, merg la serviciu nu cu BMW-ul, ci cu bicicleta!

Se plimbă pe jos prin oraș, de altfel, și ambasadorul SUA la Chișinău care, contrariat de mișelia actualei puteri, i-a bătut obrazul. Aflând că legiuitorii au intervenit în textul proiectului privind reforma procuraturii, văduvindu-l de sens, el le-a sugerat să aibă grijă ca „legile să progreseze în conformitate cu formatele acceptate pe larg de către societatea civilă și experți internaționali”.

Macacii, firește, vor da aprobator din cap în semn că au „înțeles perfect mesajul” îngrijitorului. De îndată însă ce vor scăpa de sub supravegherea lui, vor sta iar la pândă în copaci, așteptând momentul potrivit pentru o nouă prădăciune