Războiul desecretizat al președintelui

Prezentul continuu // Prin desecretizarea mesajelor confidențiale, președintele îi provoacă pe sforarii care se încăpățânează să îi protejeze pe Dorin Drăguțanu sau pe Corneliu Gurin, deși vina lor se vede cu ochiul liber și din lună

Mai întâi a fost o pietricică azvârlită în curtea oligarhilor. Apoi a urmat un cogeamite pietroi care spune totul despre intențiile aruncătorului.

Tunul președintelui

La începutul săptămânii, Nicolae Timofti s-a arătat contrariat de faptul că Dorin Drăguțanu încă mai conduce Banca Națională a Moldovei. Gestul său putea fi catalogat drept nițel întârziat și pus pe seama frustrării provocate de demisia pe care i-a cerut-o strada.

Dar după ce marți a împroșcat cu praștia, miercuri președintele republicii a dat un adevărat tun. El a desecretizat mai multe documente ce fac parte din corespondența sa cu premierii Iurie Leancă și Chiril Gaburici.

Mesajele, adresate mult înainte de tâlhărirea miliardului, dovedesc fără putință de tăgadă că șeful statului nu a stat cu mâinile în sân. A avertizat în repetate rânduri prim-miniștrii asupra tranzacțiilor dubioase din sistemul financiar-bancar, dar și asupra situației critice de pe piața asigurărilor.

În unul din actele deconspirate, președintele scrie despre „gestionarea frauduloasă a BEM de către „cetățeanul Ilan Shor”, acuzând totodată „activitățile ilegale” (sic!) ale unui grup de persoane în SA „Banca de Economii”, SA „Banca Socială” și SA „Unibank”. Având în vedere implicarea acestora în scheme de delapidare, el cerea să se ia măsuri.

A anticipat catastrofa

Șeful statului atrăgea atenția Guvernului asupra faptului că aceeași persoană dubioasă, Ilan Shor, conduce compania care a concesionat Aeroportul Internațional Chișinău, „un element-cheie al sistemului aviației civile și militare din Republica Moldova”. Președinția prevenea Executivul că „perturbarea funcționalității acestuia ar putea avea consecințe grave atât asupra economiei și securității naționale, cât și asupra prestigiului internațional al statului”.

Mai mult decât atât. Toate aceste probleme au fost abordate de Consiliul Suprem de Securitate, care a adoptat și o serie de decizii menite să oprească dezastrul.

Practic, Președinția a anticipat catastrofa și a cerut să se întreprindă acțiuni concrete pentru a o evita. Acest lucru ar fi fost cu putință, dacă premierul reacționa prompt. Dacă autoritățile își făceau datoria. N-a fost să fie.

Toate acestea, în treacăt fie spus, arată cât de false și derutante sunt țintele Platformei „DA”. Se lovește în instituțiile statului luate ostatice sau văduvite de putere, nu în oligarhii care le-au capturat.

Dezvăluirile dlui Timofti ridică, totuși, două semne de întrebare. Primul. De ce nu a dat în vileag corespondența sa cu prim-miniștrii mai înainte? Și al doilea. Cine a sabotat în culise deciziile Consiliului Suprem de Securitate, silindu-l pe șeful Guvernului să fie „un simplu prim-ministru”, vorba lui Iurie Leancă, și să desconsidere avertismentele președintelui?

De altfel, răspunsul la ultima întrebare în mare parte e un secret al lui Polichinelle. Numele celor care au transformat statul într-o marionetă jalnică este pe buzele tuturor.

Intră pe linia de tragere

Oricum, Nicolae Timofti s-a opus fărădelegilor. A încercat să înfrunte în surdină persoanele influente din umbră care, cu o generozitate suspectă, i-au oferit lui Shor și BEM, și Aeroportul Chișinău.

Numai că, în condițiile republicii parlamentare, nu a avut destule prerogative să se opună efectiv. El putea face lumină însă asupra acestei situații mai devreme.

Până una-alta, un lucru este cert. Dezvăluirile au o semnificație precisă ce nu lasă loc de interpretări. Deși tardiv, Nicolae Timofti, metaforic vorbind, scoate arma din toc și intră pe linia de tragere.

Prin desecretizarea mesajelor confidențiale, președintele îi provoacă pe sforarii care se încăpățânează să îi protejeze pe guvernatorul BNM Dorin Drăguțanu sau pe procurorul general Corneliu Gurin, deși vina lor se vede cu ochiul liber și din lună. El le aruncă mănușa oligarhilor care nu numai că au ignorat poziția președinției, dar au și procedat exact pe dos, netezind drumul pentru marele jaf național.