Puciul şi agonia statului virusat

Prezentul continuu

Joia trecută la Chişinău a fost bătut un record mondial. Pentru prima oară în istoria parlamentarismului internaţional, unui deputat i s-a ridicat imunitatea în urma unei operaţii fulger, pregătite în secret, a cărei desfăşurare s-a consumat în mai puţin de o oră.

Atac mişelesc

În democraţiile de tip occidental, procedura de privare a deputaţilor de dreptul lor de a nu fi urmăriţi, reţinuţi şi trimişi în judecată este dificilă şi durează săptămâni, uneori chiar luni în şir. Pare mult, dar e un lucru absolut normal într-o democraţie sănătoasă unde, pentru a nu comite erori, acuzaţiile se examinează migălos înainte ca dosarul să fie pus pe rol.

Celebrul caz Adrian Năstase, bunăoară, pe care unii scribi de la noi se căznesc să-l compare cu situaţia în care s-a pomenit acum Vlad Filat, a demarat încă în martie 2008, când procurorul general al României a cerut ridicarea imunităţii fostului premier. În luna aprilie a aceluiaşi an, Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a început întocmirea unor rapoarte pe marginea acestui subiect. Procesul a durat însă luni de zile, deoarece deputaţii au dorit să înlăture orice suspiciune că dosarele ar avea motivaţii politice.

Până la urmă, abia în martie 2009, Camera Deputaţilor a Parlamentului României a aprobat, prin vot secret (sic!) cu bile, solicitarea procurorului general al României de trimitere în cercetare a dosarelor deputatului Adrian Năstase. Astfel, întreaga procedură a durat un an de zile. La noi n-a fost nevoie nici măcar de o zi.

Mai mult decât atât. O acţiune politică, ce prin definiţie reclamă transparenţă şi dezbatere publică, fusese uneltită într-o taină la fel de mare ca intrarea lui Putin în războiul civil din Siria.

Ceea ce se pretinde a fi la Chişinău ridicarea imunităţii parlamentare a deputatului n-a fost altceva decât un atac mişelesc parcă scos din arsenalul reglărilor de conturi ale camorrei napolitane. Judecaţi voi singuri!

În seara zilei de miercuri, liderii celor trei partide de guvernământ s-au reunit pentru a pune la punct demisia procurorului general a cărei retragere o cer şi strada, şi mass-media, şi societatea civilă. Numai că a doua zi, joi dimineaţă, Corneliu Gurin s-a sucit. În loc să confirme renunţarea la postul său, anunţă că vine de urgenţă în Parlament să ceară ridicarea imunităţii liderului PLDM.

Cea mai concludentă caracteristică a farsei de la Chişinău îi aparţine fostului consilier al lui Ion Iliescu, politologului bucureştean Iosif Boda. În Republica Moldova, pare a fi „un puci”, a spus el. Şi încă unul de sorginte rusească, adaugă fostul consilier al lui Vlad Plahotniuc, analistul politic român Cosmin Guşă.

Nu-i nicio exagerare la mijloc. De bună seamă, puciurile nu întotdeauna se foc cu tancurile şi avioanele. Răsturnarea lui Nikita Hrușciov, de exemplu, s-a produs la şedinţa biroului politic sub presiunea oligarhiei de partid sovietice.

O lovitură de teatru

Totuşi, echivalentul istoric exact al privării de drepturi şi arestării lui Vlad Filat este ilegalitatea din Parlamentul de la Bucureşti de la 19 iulie 1947, comisă de comuniştii prosovietici care, tot în mare grabă şi cu încălcarea brutală a elementarelor norme procedurale, au ridicat imunitatea deputaților țărăniști, printre care și Iuliu Maniu, pentru a-i putea aresta şi trimite să putrezească în închisoare.

Că cele două episoade au similitudini şi în ceea ce priveşte consecinţele posibile ne vom convinge în timpul apropiat. Până una-alta însă, haideţi să vedem de ce a fost nevoie de acest spectacol perturbator?

Vorba e că Vlad Plahotniuc, cel care a monopolizat pâinea şi cuţitul pe aceste meleaguri mult pătimite, a ajuns în situaţia unui jucător de şah care nu mai are mutări bune. Iată de ce, în disperare de cauză, chiar cu preţul propriei deconspirări, a dat jos o piesă grea pentru a-şi salva pielea.

Presiunea pusă de protestatari, societatea civilă şi partenerii occidentali este tot mai dificil de suportat. De aceea, cel supranumit Păpuşarul a avut nevoie de o lovitură de teatru. Închizându-l pe Filat, el a schimbat din mers agenda publică pentru a distrage astfel atenţia populaţiei şi, totodată, pentru a oferi Occidentului pe tavă un înalt demnitar anchetat pentru corupţie în stare de arest.

Viermele Stuxnet

Aş vrea să fiu bine înţeles. Nu pun mâna-n foc pentru Vlad Filat. Să-şi demonstreze nevinovăţia în justiţie. Dar cum s-o facă, dacă în Republica Moldova nu există justiţie, ci doar o forţă de reprimare, remunerată de la buget, dar dirijată din buncărul unei persoane private din Chişinău.

Sergiu Sârbu, deputatul şi juristul PDM, a făcut deunăzi o declaraţie năucitoare. Nu contează, a spus el, că s-a încălcat pe undeva legislaţia la ridicarea imunităţii, important e că Parlamentul s-a conformat recomandărilor europene care ne îndeamnă să nu tergiversăm trimiterea în judecată a corupţilor.

Vă daţi seama ce-i în capul lui, dar şi al lui Plahotniuc, pesemne? Asta vă învaţă Europa, ignoranţilor şi nesimţiţilor, să scuipaţi pe actele legale? Cu acte de injustiţie vreţi să faceţi voi justiţie? E o mentalitate de nkavedist sadea. Doar unuia cu şcoala procurorului Vîşinski putea să-i treacă prin cap o atare nesăbuinţă.

Cu aceiaşi procurori obedienţi şi judecători corupţi de odinioară, justiţia moldovenească angajată politic nu are nu numai credibilitate, dar nici chiar legitimitate. De aceea, acţiunile ei nu suportă nicio comparaţie cu DNA.

Cu sistemul ei politic croit după calapodul european, Republica Moldova e aidoma unui computer relativ modern, dar în totalitate virusat. Aţi văzut cum deputaţii din toate fracţiunile parlamentare au stat joi smirnă şi au acceptat votul deschis, deşi legea cere expres ca acesta să fie secret? L-aţi urmărit pe pretinsul opozant Renato Usatîi care îi cânta în strună lui Plahotniuc şi se grozăvea să-l prindă pe Filat?

Toate aceste sunt simptomele unei puternice infestări a organismului naţional. Plahotniuc este un fel de supra-virus de tip Stuxnet sau Tinba v3 Trojan care a pus stăpânire pe toate funcţiile şi programele calculatorului.

El are însă o problemă. Statul în care îşi are sediul agonizează virusat.

Din două una, deci. Ori dispare ş'unul, ş'altul. Ori se găseşte ac de cojoc viermelui Stuxnet şi, astfel, este salvată construcţia în întregime.