Plahotniuc este nebun?

Prezentul continuu

În ceasul al 11-lea, Ion Păduraru, membrul Aparatului prezidenţial, a fost desemnat candidat pentru funcţia de prim-ministru. Asupra deciziei preşedintelui, care merită analizată pe îndelete, vom reveni mai târziu.

Răzbunarea

Până una-alta, trebuie spus că şeful statului pare să fi tăiat nodul gordian. El şi-a făcut datoria, dejucând tentativa celui poreclit Păpuşarul de a se oploşi în jilţul de şef al guvernului.

Pe de altă parte, Nicolae Timofti a oferit o şansă luptei pentru eliberarea statului din captivitatea oligarhică. Însă jocurile nu sunt nici pe departe făcute. Gestul preşedintelui, deşi este eminamente rezonabil, mă îndoiesc să liniştească apele.

Bănuiesc că reacţia lui Plahotniuc va fi pe cât de furibundă, pe atât de necontrolată. Ultimele luni ne-au întărit în convingerea că acesta este o fire nestăpânită şi foarte răzbunătoare.

El a pârjolit întreaga societate, făcându-şi mendrele. Teamă îmi este că palma morală pe care i-a dat-o Timofti îl va scoate din balamale cu urmări imposibil de prevăzut. Să nu uităm că la cheremul său se află procurorii, judecătorii şi Curtea Constituţională.

Inadecvarea

Este nebun Vlad Plahotniuc, după cum presupune Ion Sturza? De ce oare cel mai rău famat personaj din Republica Moldova nu conteneşte să se joace cu nervii cetăţenilor? De ce face pe Lăpuşneanul care îşi dezvăluia hotărârea de a urca pe tron zicând: „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”?

La prima vedere, oligarhul care acum cinci ani şi ceva îi ducea umil geanta lui Serghei Narîşkin, invitat să negocieze instalarea unui guvern democrato-comunist la Chişinău, pare inadecvat. Trebuie să ai destulă abjecţie în sânge ca să vrei să fii învestit oficial şef de guvern, în condiţiile în care eşti cea mai antipatizată persoană din societate.

Nu mai spun că şi din afară tot mai insistent i se face cu degetul. De peste hotare vin o sumedenie de semnale că nu-i privit cu ochi buni în Europa. De câteva luni Occidentul îi dă de înţeles că anume el este indezirabilul care poartă răspunderea pentru intrarea instituţiilor statului în captivitate oligarhică.

Ultima lovitură i-a aplicat-o deunăzi nimeni altul decât Joseph Daul,președintele Partidului Popular European. Liderul celei mai mari familii de formaţiuni politice din UE a transmis miercuri că sprijină decizia preşedintelui Nicolae Timofti de a respinge candidatura lui Plahotniuc la funcţia de premier.

Înverşunarea

Că oligarhul nu este dorit şi trebuie să se dea la o parte cât mai curând cu putinţă i-o spun verde în faţă nu numai reprezentanţii dreptei, ci şi stângii europene. Din cauza lui, puterea de la Chişinău, pe neprins de veste, s-a pomenit într-o izolare internaţională cvasitotală.

În aceste împrejurări, încrâncenarea lui demnă de o cauză mai bună de a ajunge premier a stârnit o adevărată revoltă populară. Mass-media internaţională scrie că Republica Moldova este în prag de revoluţie.

Se creează impresia că până şi ortacii lui Plahotniuc par uşor debusolaţi de înverşunarea dementă a patronului care, pentru a-şi justifica pretenţiile de a fi şef de guvern, a catadicsit să facă pe oratorul, rostind câteva cuvinte banale în faţa unei mulţimi aduse cu forţa din provincie. Ce se întâmplă cu el? Comportamentul său e bazat pe vreo motivație inconștientă?

Parvenirea

Nu cred că trebuie să scormonim în subterfugiile lui psihice. Plahotniuc nu dă dovadă de nesocotinţă, după cum insinuează unii comentatori.

Din contră. Ultimele sale acţiuni, deşi par să fie o căpială curată, sunt dictate de instinctul autoconservării. Încolţit din toate părţile, şi de furia populară, şi de repulsia cercurilor politice internaţionale, Sforarul politicii moldoveneşti se căzneşte să se legitimeze.

Cineva i-a sugerat, pesemne, că ocupând o funcţie oficială, va deveni intangibil. Că nu va putea fi forţat să dea socoteală pentru fărdelegile comise. Altceva e că acest calcul s-a dovedit a fi nu doar eronat, ci şi contraproductiv.

Ambiţia lui Plahotniuc de a deveni cu tot dinadinsul premier l-a obligat să se expună. Să se dea de gol.

El s-a prezentat în faţa marelui public în alura-i dizgraţioasă de impostor care a introdus apucăturile lumii interlope în viaţa politică. De parvenit care cumpără deputaţii ca vitele, face şi desface fracţiunile parlamentare, ameninţă preşedintele republicii cu demisia, iar poporul - cu terapia de şoc.