Obștescul sfârșit al vechilor partide

Prezentul continuu

Oricum l-ai suci, oricâte critici i-ai aduce, ultimul Barometru de Opinie Publică surprinde o tendinţă văzută şi de pe lună. Fără măsurători şi tehnici sofisticate de testare a temperaturii sociale.

Râde hârb de oală spartă

Vechiul establishment, deşi încă relativ tânăr şi neîmplinit, este pe ducă. Partidele care au dominat în ultimii şase-şapte ani competiţia electorală, politiceşte vorbind, îşi dau obştescul sfârşit.

Înglodate în scandaluri, reglări de conturi şi mişmaşuri de cea mai abjectă speţă, ele suferă cumplit de îmbuibare şi beţia corupţiei. Contaminate prin propriile mâini cu paraziţi, impostori şi interlopi, practic toate formaţiunile politice sunt în prezent grav bolnave.

Degeaba se zvârcolesc în inconştienţa lor, cramponându-se de putere şi de apucăturile perfide la care nu doresc să renunţe nici în ruptul capului. Maladia lor este incurabilă.

Mă amuză bucuria unor condeieri partizani care, pledând, bunăoară, cauza PDM sau PL, se bucură că, potrivit ultimului sondaj, PLDM nu trece pragul, chit că ele însele se află la limita baremului, iar având în vedere marja de eroare, riscă de asemenea să nu intre în viitorul Parlament.

Râde hârb de oală spartă.

Mierea puterii şi fierea alegătorului

Întorcând cu 180 de grade vectorul politicii externe dinspre Est spre Vest, partidele proeuropene au continuat să conducă statul pe calapodul schemelor mafiote ale guvernării PCRM. Cu alte cuvinte, s-au înfruptat din mierea dulce a puterii, folosind mandatul acordat de alegători pentru a-şi umple propriile buzunare.

Marea lor problemă a fost că au guvernat în coaliţie. Iar o alianţă de partide nu are cum fi ermetică, după cum a fost regimul comunist, de exemplu. Volens-nolens, murdăria, afacerile dubioase ies la suprafaţă.

Anume acest fapt le-a jucat festa. Spre deosebire de Voronin care conducea statul ca o căpetenie de trib pierdut în junglă, AIE s-a văzut silită prin forţa lucrurilor să acţioneze adesea la vedere.

Să tolereze libertatea de exprimare. Să se conformeze unor norme europene de comunicare şi transparenţă, fapt ce până la urma a dat-o de gol.

Cum nu se combină fumatul pe-ascuns cu retorica publică antitabagică, la fel nu se potrivesc nicidecum furtişagurile, pricopseala criminală cu pledoariile publice în favoarea integrării în UE.

A fost compromisă, astfel, ideea de integrare europeană, dar şi mai mult s-au discreditat politicienii ipocriţi.

Nu le-au folosit la nimic ştabilor nici televiziunile pe care şi le-au tras, nici bloggerii de curte.

Astăzi, clasa politică se confruntă cu furia unui popor căruia în crapă fierea de necaz.

Sub genunchiul broaştei

Ratingul partidele puterii e sub genunchiul broaştei. Ispitite de sirena parvenirii, ele nu au izbutit, de altfel, să se constituie în formaţiuni politice autentice.

Pentru liderii lor, acestea au fost mereu nişte SRL-uri de vânat sau chiar de achiziţionat voturi.

Pentru alegători însă partidele pretins proeuropene fuseseră mai mult o stare de spirit. O idee pe care oamenii o votau şi care, până la urmă, s-a dovedit a fi trucată.

În aceste împrejurări, electoratul nu se va întoarce niciodată la formaţiunile odinioară favorite după cum cumpărătorul nu mai vine la taraba vânzătorului care i-a strecurat o marfă falsificată.

Percepţia oamenilor faţă de cele trei partide care au guvernat Republica Moldova de la 2009 încoace este total negativă şi imposibil de surmontat.

Se repetă într-un fel anul 2007, când grupările democratice (PPCD, PSL şi altele) au fost repudiate, scena politică s-a prăbuşit, iar alegătorul a purces la construcţia alteia noi. Şi astăzi electoratul, deşi încă buimăcit, pare să fie deja angajat într-un efort de identificare a unor soluţii de renovare fundamentală.

Dacă e să dăm crezare sondajelor, simpatizanţii dreptei şi cursului european sunt dispuşi să parieze la ora actuală pe Maia Sandu, pe o emanaţie politică a Platformei DA. Căutările, cred eu, nu se vor opri aici.

Vin unioniştii

Singurul lucru pe care îl mai pot face vechile partide este să iasă din captivitatea oligarhică. Să măture membrii corupţi. Să se descotorosească de excitaţia puterii şi să-şi găsească un avatar mai curat pentru a renaşte într-o formă sănătoasă.

Deocamdată, doar PLDM s-a eliberat de sforile Păpuşarului, dar e mult încă până departe.

Arestarea lui Vlad Filat şi complicitatea la matrapazlâcurile sistemului ticăloşit l-au trimis într-un cnocaut profund din care nu se poate dezmetici.

Oricum, în viitorul Parlament, indiferent când vor avea loc alegerile legislative, tonul îl vor da deja forţe politice noi şi oameni noi. Faptul că aproape un sfert dintre cetăţeni se declară unionişti anunţă şi constituirea unui partid care va încerca să convertească în voturi sentimentele româneşti şi obiectivul reîntregirii naţionale.