Mirosul sângelui

Prezentul continuu

Motto: „Acum mă pot uita la voi în liniște; nu vă mai mănânc”. Franz Kafka în fața acvariului cu pești

În anii studenției mele, un coleg de la facultate se lăuda că are un câine vegetarian. Nu l-am crezut până n-am văzut cu propriii ochi.

Jungla politicii autohtone

Stăpânul lui Bobi era din Trifănești, satul unde se născuseră, de altfel, primii doi președinți ai Republicii Moldova. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit la fața locului un cogeamite dulău care înfuleca pe nesăturate cartofi, roșii, ardei, dovlecei și multe alte legume.

Ei bine, câinele e un animal domestic. Bobi de la Trifănești fusese educat din fragedă copilărie să devoreze castraveți și să refuze carnea. Imaginați-vă însă un lup vegetarian care adoră salate proaspete în detrimentul unei pulpe de căprioară.

Nici cei mai mari magicieni nu se apucă să ne prezinte numere de circ cu animale răpitoare care ar țopăi într-o veselie pe arenă la vederea coșului de legume și s-ar arăta dezgustate de mirosul sângelui. Asta nu i-a reușit nici măcar lupului din povestea lui Ion Creangă „Capra cu trei iezi”, necum celui din jungla politicii moldovenești.

Prădătorul și dresorii săi disperați

Deunăzi, pe o rețea socială, ambasadorul SUA a comentat pe cât de ironic, pe atât de dezamăgit modul abuziv în care puterea l-a impus pe controversatul judecător Mihai Poalelungi în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție. Tentativele Bucureștiului și ale aliaților occidentali de a determina actuala guvernare să renunțe la vechile apucături pot fi comparate cu efortul disperat al dresorului de a transforma un prădător într-un vegetarian.

Stăpânul pădurii noastre politice, încolțit din toate părțile, este forțat în prezent să facă un salt din timpul istoric real al zilei de azi într-un timp mitic în care lupul și ursul vor paște împreună cu mielul, leul va mânca paie ca boul, iar șarpele se va hrăni cu țărână. Slabă nădejde. Cu toate că-i strânsă la zid, fiara nu pare să se preteze dresării.

Deși, pentru a obține împrumutul românesc, trebuie să îmbunătățească mediul de afaceri, să securizeze sistemul bancar, să dialogheze cu societatea civilă și să descătușeze justiția, puterea de la Chișinău, până una-alta, face totul pe dos. Guvernul Filip s-a opus recent, bunăoară, unui proiect de amendare a Codului Audiovizualului care ar fi condus la demonopolizarea pieței televizuale și nu i-ar fi permis unui singur investitor să dețină mai mult de două canale TV.

Lupul și jamboanele

După cum ne-am convins în cazul Poalelungi, astăzi, ca și adineauri, în funcțiile eligibile sunt promovate cu forța sau prin intimidare persoane comode și servile. Comunicarea autorităților cu populația în general, ca să nu mai vorbim de protestatari, strălucește prin absență. Cleptocrația se cramponează de putere.

Astfel, prădătorul nici nu se dezminte și nici nu-și trădează instinctele. Lupul, cel adevărat, desigur, nu cel din acte, își schimbă părul, dar năravul ba! E și normal în condițiile în care toate dobitoacele pădurii sunt pentru el nu altceva decât niște virtuale jamboane de pe masa de prânz.

Cum, într-adevăr, să cedezi controlul asupra procurorului general și al președintelui Curții? Să renunți la veniturile firmelor private, conectate, aidoma unor paraziți, la marile monopoluri de stat? Jack Spintecătorul nu poate deveni nici în ruptul capului Maica Tereza.

Tărășenia aceasta cu îmblânzirea occidentală a puterii oligarhului din Republica Moldova, îndemnat să renunțe la condiția sa de răpitor, îmi amintește de lupul lui Karel Čapek care într-o zi le-a propus oilor un tratat de pace. „Haideți să încheiem un pact economic, a zis prădătorul. Eu promit să nu mănânc iarba voastră, iar voi vă angajați să-mi livrați carnea voastră!”.