Mai întâi partidele trebuie să iasă din captivitate

Prezentul continuu

Arătam într-un editorial anterior că, în actualele condiții, doar un Guvern de tehnocrați ar fi o soluție fezabilă pentru Republica Moldova. Pentru atingerea acestui obiectiv e nevoie să se treacă însă de un hop mare.

O aliere imposibilă

Ca să pună interesul național mai presus de cel îngust de partid sau de clan, fracțiunile parlamentare trebuie să iasă ele însele din sclavie. Până una-alta, pare că doar PLDM, resuscitat de șocul arestării liderului său, a ieșit din sub controlul Păpușarului.

Privită din acest unghi, conduita liberal-democraților contează enorm în lupta generală pe care o poartă societatea pentru eliberarea instituțiilor statului din prizonieratul oligarhic. Iată de ce pașii pe care îi fac ei pe scena politică merită urmăriți cu atenție.

PLDM, precum se știe, cere demisia președintelui Parlamentului, dar nu va vota împreună cu PSRM pentru destituirea lui. S-ar părea că liberal-democrații ratează astfel o șansă nesperată de a se descotorosi deo marionetăcare constituie piesa cea mai importantăîn puzzle-ulcleptocrației de la Chișinău.

Aparent, circumstanțele par favorabile pentru ieșirea rapidă a statului din captivitate. PLDM, PSRM și PCRM îl dau jos pe AndrianCandu, năruind astfel întreaga construcție a puterii confiscate.

La o privire mai atentă se poate vedea însă că o prezumtivă aliere conjuncturală a PLDM-ului cu socialiștii este nu doar imorală, ci și contraproductivă. După cum adesea se întâmplă în cazul drumurilor pavate cu bune intenții, această cale nu duce nicăieri. Poate doar într-un impas infernal.

Patriotismul, ultimul refugiu al ticăloșilor

Până și cooperarea de o singură folosință cu un partid filorus ar da apă la moară sistemului ticăloșit, oferindu-i posibilitatea să se replieze pe terenul patriotismului. Al amestecului Moscovei în afacerile noastre interne.

Astfel, PLDM, dacă votează alături de socialiști demiterea președintelui Parlamentului, își va aprinde paie în cap. Va fi demonizat și acuzat de trădare națională.

Asta-i cam tot cu ce se vor alege liberal-democrații. Ca să nu mai spun că votul lor, pe plan practic, ar fi zadarnic, întrucât PCRM, un partid la fel de captiv ca și întreg statul, nu va ieși din cuvântul lui Plahotniucși, deci, nu va vota demiterea luiCandu.

Și cum patriotismul, precum se știe, este ultimul refugiu al ticălosului, dracul va avea norocul să demonstreze că nu-i atât de negru după cum se spune.Iar pentru că, după furtună orice ploaie pare un duș, tot astfel și în fața pericolului rusesc, o coaliție de guvernământ a PDM-ului cu Partidul Comuniștilor nu va mai face impresia unei cârdășii odioase.

Pe ușa din dos

Așa fiind, cu socialiștii nu se poate vota nici măcar în numele dărâmării regimului oligarhic. O soluție plauzibilă ar fi ca PLDM, pe de o parte, să insiste pe retragerea din funcție apreședintelui Parlamentului ca o precondiție a scoaterii instituțiilor statului de sub controlul lui Plahotniuc, iar pe de alta, să ceară instalarea unui Guvern de tehnocrați.

Nu-i vorba de vreo imitare a formulei de guvernare identificate în România. Maimuțăreala nu-i bună nici chiar între frați.

Un Cabinet de miniștri fără culoare politică se impune mereu în condițiile în care poporul nu mai acordă credit partidelor.Or, criza de încredere prin care trece establishmentul de la Chișinău e mai accentuată decât cea de la București, unde, de bine de rău, instituțiile statului sunt funcționale, iar justiția a făcut dovada independenței sale.

Astfel, realitatea implacabilă supune partidele pretins europene din Republica Moldova unui examen nemilos. Ele trebuie să treacă testul ieșirii din captivitatea lui Plahotniuc prin renunțarea la condiția umilă de marionetă și votarea unui Guvern de tehnocrați. În caz contrar, vor fi condamnate să iasă pe ușa din dos a istoriei.