Insuportabila uşurătate a euroscepticismelor

Prezentul continuu

Brexitul a înteţit şi la Chişinău speculaţiile despre euroscepticism şi sfârşitul curentului proeuropean. Însă între votul britanicilor pentru ieşirea din UE şi atitudinea moldovenilor faţă de integrarea europeană, în afara unei coincidenţe de termeni generatoare de confuzii, nu exisă nimic în comun.

Albul şi negrul Europei

Relativitatea tuturor lucrurilor, precum se ştie, duce adesea la înţelegeri diametral opuse ale aceluiaşi concept. Euroscepticismul comportă pentru cetăţenii Regatului Unit şi cei ai Republicii Moldova sensuri la fel de diferite cum sunt albul şi negrul.

Londra, abandonând UE, părăseşte doar un proiect politico-economic, nu o civilizaţie. Marea Britanie nu iese din Europa pentru că ea însăşi reprezintă chintesenţa a ceea ce numim noi „Europa”.

După cum arată Tony Judt, profesor de Studii Europene la New York University, UE nu a fost niciodată o aspiraţie pentru Regatul Unit, ci doar un mod de conlucrare cu alte mari puteri ale bătrânului continent. Nu e de mirare deci că de-a lungul anilor acesta şi-a revendicat mereu cât mai multă autonomie în cadrul proiectului comunitar.

Chiar şi în afara UE, Marea Britanie va rămâne un stat eminamente european. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte Norvegia sau Elveţia. Europenismul lor nu are de suferit în urma faptului că ele nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Ca de la cer la pământ

Cu totul alta e situaţia Europei Centrale şi de Est. Pentru Republica Moldova, ca şi pentru alte state din fostul bloc sovietic, UE constituie un factor civilizator. O şansă istorică de afirmare a vocaţiei lor europene.

Aşa fiind, între euroscepticismul britanicilor şi altor vest-europeni, pe de o parte, şi euroscepticismul moldovenilor, ucrainenilor sau beloruşilor, pe de alta, e o diferenţă ca de la cer la pământ. Cel dintâi luptă pentru păstrarea unei identităţi naţionale distincte în spectrul general-european, cel de-al doilea este o renunţare la o întoarcere firească la matcă.

Unde mai pui că şi în Vest, şi în Est există diverse tipuri de euroscepticism. Acestea, de cele mai multe ori, se bat cap în cap, excluzându-se reciproc.

Originile şi semnificaţiile termenului

De altfel, termenul „euroscepticism” a apărut în mass-media de la Londra în anul 1980 şi s-a impus ulterior prin jargonul jurnalistic. Aşa cum este utilizat la ora actuală, acesta are anumite semnificaţii doar prin raportarea la proiectul de unificare a Europei.

Din acest punct de vedere, în vestul continentului se disting două forme de euroscepticism. Unul e de natură antiliberală şi exprimă poziţia unor partide naţionaliste extremiste de genul Frontului Naţional din Franţa. Altul e de esenţă liberală, fiind reprezentat de politicieni din partide de centru-dreapta sau centru-stânga.

Cel dintâi nu numai că se opune participării la UE, ci şi contestă existența acestei comunităţi. Cel de-al doilea acceptă un anumit tip de integrare pan-europeană, dar respinge centralizarea excesivă şi tendinţele federaliste ale birocraţiei de la Bruxelles.

Majoritatea adepţilor brexitului sunt eurosceptici liberali care îşi doresc mai multă descentralizare economică şi politică. Ei consideră că UE riscă să se constituie într-un mega-stat supranaţional care va afecta nu numai identitatea ţărilor-membre, ci şi libertatea individuală.

Euroscepticii eurofili şi eurofobi

În Republica Moldova, în linii mari, există de asemenea două tipuri de euroscepticism. Unul antiliberal şi altul liberal.

Cel dintâi este eurofob, fiind o expresie ascunsă a resovietizării pe principii velicoruse. Acesta este reprezentat la Chişinău de partidele proruse care îşi camuflează repulsia faţă de standardele europene de justiţie şi democraţie sub masca moldovenismului primitiv şi a unui desuet etatism românofob.

Cel de-al doilea este eurofil, dar de la un timp încoace nu crede în şansele de integrare europeană a Republicii Moldova. Acesta, în căutarea altor soluţii pentru împlinirea visului european, îmbracă tot mai des forma unionismului, având convingerea că numai reîntregirea cu România poate readuce efectiv Republica Moldova în Europa.

Astfel, riscăm să nu nuanţăm suficient dacă îi tratăm ca fiind o apă şi un pământ pe toţi cei care, din varii motive, pun la îndoială succesul integrării europene. Oricât ar părea de paradoxal, euroscepticismul eurofil, câştigând teren, în mod natural va diminua eurofobia şi va aduce Republica Moldova mai aproape de UE.