Care sunt statele de pe hartă care pot să oprească lumea în loc în cazul unui conflict. Cât de mare este puterea pe care o conferă accesul la strâmtori și canale navigabile ​

Blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran, în urma atacurilor realizate de Israel și de Statele Unite, a dus la o explozie a prețului barilului de petrol, care a depășit luni, 9 martie, 110 dolari. Creșterea accelerată a creat panică pe piețe, iar statele G7 încearcă să găsească soluții alternative pentru a atenua criza petrolului, inclusiv prin utilizarea rezervelor strategice, potrivit Financial Times, transmite ziare.com.

Președintele american Donald Trump nu a dat prea mare importanță tulburărilor de pe piață, ba chiar a minimizat impactul economic al războiului pornit de SUA și de Israel, precizând că este un „foarte mic preț de plătit pentru pacea și securitatea Statelor Unite și a lumii”.

„Doar proștii cred altfel!”, a adăugat președintele american, asigurând că prețul țițeiului va „scădea rapid atunci când distrugerea amenințării nucleare iraniene va fi încheiată”.

Controlul asupra strâmtorilor și canalelor sunt într-o oarecare măsură un atu pe care un stat amenințat militar îl poate folosi în favoarea sa. Iranul și Omanul au controlul asupra strâmtorii Ormuz, locul prin care trece 20% din consumul mondial de petrol, iar blocarea ei produce efecte importante pe piețe.

Există însă și alte state care au control asupra unor strâmtori și canale esențiale pentru transportul maritim și care în cazul unor amenințări pot produce efecte economice importante.

Canalul Suez

În 1956, în plin Război Rece, Israelul, Marea Britanie și Franța invadau Egiptul, pe fondul dorinței administrației de la Cairo de a naționaliza Canalul Suez, aflat în proprietate anglo-franceză. Timp de câteva luni, canalul a fost închis, circulația navală fiind deviată, armata egipteană fiind în cele din urmă învinsă.

Insistențele Uniunii Sovietice i-au determinat pe americani să pună presiuni pe israelieni, francezi și britanici să se retragă, în timpul administrației Eisenhower. Tratatele semnate în urma conflictului marcau sfârșitul stăpânirii de peste un secol a Canalului de Suez de către cele două state vest-europene beligerante.

După Războiul de Șase Zile, canalul a rămas închis între 1967 și 1975, din cauza confruntării militare dintre Egipt și Israel, iar traficul maritim a fost deviat pe la Capul Bunei Speranțe, cu costuri economice semnificative.

Aproximativ 12% din totalul comerțului mondial circulă prin canalul de 120 de mile lungime ceea ce permite navelor containere să evite o călătorie lungă în jurul vârfului sudic al Africii.

Lloyd’s List estimează că mărfurile în valoare de 9,6 miliarde de dolari trec prin canal în fiecare zi.

Canalul a mai fost închis și în 2021, de data aceasta din cauza unui blocaj maritim non-militar. Nava Ever Give a eșuat de-a latul Canalului, blocând circulația între Marea Roșie și Marea Mediterană, generând prejudicii economice importante la acel moment.

Bosfer și Dardanele

Regimul strâmtorilor turce este reglementat prin Convenția de la Montreux (1936), care acordă Turciei dreptul de a restricționa trecerea navelor de război în cazul unui conflict, sau atunci când se simte amenințată.

În 2022, după invadarea Ucrainei de către Rusia, Turcia a anunțat oficial că tratează conflictul ca pe un „război” și a închis strâmtorile pentru navele militare ale statelor beligerante (în special Rusia și Ucraina), cu excepția celor care se întorceau la bazele lor din Marea Neagră, invocând Convenția de la Montreux.

Astfel, în caz de forță majoră, Turcia poate oricând să restricționeze trecere din Marea Neagră în Marea Mediterană.

Canalul Panama

Canalul se află de zeci de ani deja în administrarea statului Panama, însă pretențiile exprimate de președintele Donald Trump la preluarea mandatului, acelea de a prelua înapoi în administrare obiectivul, ar putea schimba radical situația. Administrația americană și-a exprimat nemulțumirea cu privire la creșterea influenței chineze în zona Americii Latine.

De altfel, pentru a contracara avansul comercial al Beijingului în regiune, Trump a convocat o întâlnire la Mar-a-Lago cu liderii politici ai Americii de Sud.

Date fiind recenta operațiune militară din Venezuela și răpirea președintelui Nicolas Maduro, prin care SUA au forțat țara să oprească exporturile de petrol către China, precum și recentele presiuni comerciale puse pe Cuba, care este în pragul colapsului, preluarea Canalului Panama este un pas cât se poate de probabil.

Canalul Panama este unul esențial pentru comerțul global, prin el trecând sute de milioane de tone de mărfuri pe an. Blocarea sa ar presupune costuri de transport suplimentare uriașe, în contextul în care este cea mai scurtă rută care leagă Oceanul Atlantic de Oceanul Indian.