I-a omorât ca să nu-i dezamăgească

Prezentul continuu

Fraudele din sistemul bancar au distrus povestea de succes a R. Moldova, consideră deputatul român Eugen Tomac. Cu tot respectul pentru legislatorul de la București, dar mă văd silit să-l contrazic.

Drumul spre infern e pavat cu intenții bune

Tâlhărirea miliardului, supranumită de mass-media și furtul secolului, a spulberat într-o clipită multe lucruri foarte importante: speranțele, iluziile, încrederea populației. Marea hoție însă nu avea cum să distrugă ceea ce nu a existat niciodată.

Așa-zisa poveste de succes nu-i decât o alegorie cu efect pedagogic ratat. O laudă prost înțeleasă de cel elogiat. Un credit moral pe care politicienii de la Chișinău l-au compromis.

De altfel, partenerii occidentali, care au preamărit adesea succesele autorităților moldovene, pot fi înțeleși. Condescendența face parte din arsenalul educațional, fiind o metodă bună de încurajare a elevului. Numai că impactul diferă de la caz la caz.

Ei au avut cele mai bune intenții, nu încape discuție. Au vrut să insufle încredere puterii democratice de la Chișinău în forțele proprii. Să stimuleze dorința de împlinire europeană. Rezultatul însă a fost opus celui scontat.

Povestea lui Denzel Washington

Un recent film hollywoodian, cu Denzel Washington în rolul principal, ne prezintă povestea unui nenorocit copil al străzii. Rămas orfan încă din primii ani de viață, el crește în mijlocul unor boschetari perverși. Debusolat și înspăimântat de mediul infect în care încerca să supraviețuiască, lipsit de grija și dragostea părinților, ajunge un stricat răutăcios și mincinos, un mic și nemilos gangster de cartier.

Într-o bună zi însă, acest zgâmboi supărat pe toată lumea este înfiat de un avocat prosper și inimos care îl tratează cu maximă cordialitate și condescendență. Chiar și atunci când copilul o lua razna, revenind la vechile și infamele sale apucături, tatăl vitreg nu-l probozea. Dimpotrivă, căuta să-i vindece rănile sufleteștii cu statornica și neprefăcuta sa dragoste paternă, exprimându-și în cuvinte calde și sincere prețuirea și atașamentul față de el.

Treptat, copilul a descoperit fericit o altă realitate decât cea în care a trăit în primii ani ai vieții: un univers magnific al iubirii, al onoarei și al loialității. Pe neprins de veste însă, această lume încântătoare și generoasă s-a năruit.

Într-o zi, poliția a descoperit trupurile neînsuflețite ale avocatului și soției sale cu multiple răni pe corp, iar fiul adoptat dispăruse. Expertiza judiciară a constatat că ei fuseseră omorâți cu bestialitate.

Au ucis șansa unei vieți mai bune

Ulterior, ancheta polițienească a demonstrat că cei doi au fost uciși de copilul înfiat. Cum acesta nu putea să-și înfrunte instinctele de pungaș și brută, îi era teamă că noii lui părinți odată și odată se vor arăta dezamăgiți de comportamentul său și, de aceea, dorind să evite acest deznodământ, i-a înjunghiat în timpul somnului.

Această tristă poveste cinematografică este, concomitent, și adevărata metaforă a parcursului european frânt al Republicii Moldova. Amețiți de laudele externe, guvernanții de la Chișinău au revenit la deprinderile lor de cartier: au mimat democrația și reformele, nu și-au putut înfrâna tentațiile cleptomane, au umblat cu fofârlica, au mințit și au trișat.

Până la urmă, și-au dezamăgit crunt părinții adoptivi numiți la noi eufemistic parteneri de dezvoltare. Atâta doar că n-au avut puterea să-i omoare. Ceva îmi spune însă că, dacă i-ar fi ținut cureaua, nu ezitau să le facă felul. Așa însă, aidoma copilului din filmul cu Denzel Washington, au ucis șansa unei vieți mai bune.