Finala luptei cu plutocraţia ar putea fi disputată de Maia Sandu şi Andrian Candu

Prezentul continuu

Într-un fel, se repetă istoria din 2005 - 2006 când, în urma pactului contra naturii dintre PCRM şi PPCD, la care aderase şi PSL, liderii consacraţi ai mişcărilor prooccidentale s-au sinucis politic cu tot cu partidele pe care le reprezentau. Cam aceeaşi situaţie s-a creat şi astăzi.

Secetă

Deşi sfârşitul ei nu se vede încă bine cu ochiul liber, vechea gardă a pretinsului establishment de la Chişinău a sucombat. Actorii care au dat tonul în vârful piramidei de la 2009 încoace, ca să nu mai vorbesc de colaboraţioniştii regimului Voronin, politiceşte vorbind, sunt morţi.

Câmpul politic autohton este compromis de la un capăt la altul. Aproape întreaga floră şi faună din spaţiul lui e pe cale de dispariţie. Izvoarele au secat, recolta, ce părea odinioară promiţătoare, s-a uscat.

Filat

Vlad Filat, chit că îşi va demonstra nevinovăţia, va trage ponoasele pentru că nu a oprit transformarea guvernării într-un teatru de marionete. Va plăti politic pentru ceea ce chiar el a numit complicitatea sa cu sistemul de cleptocraţie mafiotă.

Prestaţia foarte bună a ex-premierului Valeriu Streleţ în şedinţa Parlamentului la care a fost dat jos Guvernul s-a constituit într-o victorie de moral. Însă acest fapt nu-i suficient pentru salvarea şi relansarea PLDM. Liberal-democraţii au nevoie de sânge proaspăt.

Ghimpu

Mihai Ghimpu şi-a demolat reputaţia prin obedienţa faţă de Păpuşar. Liderul PL şi formaţiunea sa poartă răspunderea morală pentru căderea statului în captivitatea lui Vlad Plahotniuc.

Totodată, autismul liberalilor faţă de revendicările rezonabile ale protestatarilor, renunţarea la propria poziţie de altădată privind aducerea unui procuror european sunt descalificante şi mă îndoiesc ca ei să fie iertaţi de electorat. În aceste împrejurări, preluarea conducerii partidului de către Dorin Chirtoacă pare doar o chestiune de timp.

Leancă

Iurie Leancă nu are viitor politic, întrucât este unul dintre cei mai şantajabili politicieni ai momentului. El şi-a pus semnăturile pe actele în baza cărora a fost concesionat în condiţii netransparente şi, deci, abuzive, Aeroportul Internaţional Chişinău.

Ca să nu mai amintesc de arhicunoscutul fapt că în mandatul lui de premier fuseseră devalizate băncile şi jefuit miliardul. Se poate observa şi de pe lună că Leancă este dependent de Plahotniuc, acesta din urmă având oricând posibilitatea să-i ordoneze lui Gurin să-l bage la zdup pe cel dintâi.

Lupu

Înceea ce-l priveşte pe Marian Lupu, lucrurile sunt cât se poate de clare. Liderul formal al Partidului Democrat este terminat.

Se vede de la o poştă că el nu are de mult calitatea de decident în partidul pe care îl conduce nominal. După toate probabilităţile, atribuţiile lui reale nu le depăşesc pe cele ale unui purtător de cuvânt deloc silitor.

Lupu este acum precum un dop care va fi aruncat în lada de gunoi de îndată de Plahotniuc va deschide sticla cu vin. Şampania îi este destinată lui Andrian Candu care o va bea până la fund împreună cu naşul său, fireşte.

Naşul

Vorba e că Lupu nu intră în logica schimbărilor pe care Păpuşarul le pregăteşte în Partidul Democrat. După cum s-a anunţat deja, PDM va fuziona cu Partidul Comuniştilor.

Contopirea celor două formaţiuni, în treacăt fie spus, este aşteptată ca o mană cerească de ambele părţi. Democraţii preiau primăriile şi filialele PCRM, iar comuniştii, la rândul lor, ajung la putere.

Există însă o problemă. Voronin nu acceptă să intre într-un partid unit condus de fostul său subaltern pe care îl detestă.

De aceea, zilele lui Lupu în fruntea formaţiunii sunt numărate. Încet, dar sigur, Naşul îşi promovează Finul, ajutându-l să urce pe piscurile cele mai înalte ale puterii.

Candu

Retragerea recentă din politică şi din PDM a lui Igor Corman, înlocuit anterior în funcţia de preşedinte al Parlamentului de Andrian Candu, dovedeşte o dată în plus că are loc plahotniucizarea intensivă a Partidului Democrat. În funcţiile-cheie, de sus până jos, rămân doar persoanele loiale multimilionarului.

Prin fuziunea cu PCRM, PDM încearcă să-şi adjudece centrul şi segmentul stângii moderate al eşichierului politic, ceea ce i-ar oferi şanse, matematic vorbind, să devină un mega-partid capabil să câştige de unul singur alegerile. Aceste obiective îndrăzneţe formaţiunea le va ataca avându-l, neîndoielnic, pe Andrian Candu la faţă.

Dodon şi Usatîi

Ultimele evoluţii au confirmat vechile suspiciuni potrivit cărora cei doi lideri ai opoziţiei filoruse sunt simple piese în puzzle-ul pe care îl construieşte Plahotniuc. Dodon, cu toate că se bucură de un anumit sprijin la Moscova, este şi el extrem de şantajabil, vechile păcate de pe timpul când era ministru al Economiei sub comunişti riscând acum să-l facă pasibil de pedeapsă judiciară.

Renato Usatîi, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, după prima sa evadare la Moscova a putut să revină acasă şi să câştige Primăria Bălţiului doar din bunăvoinţa celui care deţine pâinea şi cuţitul în politica moldovenească. Lui i s-a permis să se întoarcă pentru a dilua şi dezbina electoratul rusofil. De aceea, este şi el dependent de Plahotniuc.

Astfel, celor două grupări de stânga le este rezervat rolul unor jucători politici de fundal. Nu mai mult.

Unde mai pui că în prezent modificarea vectorului de politică externă este imposibilă. Nu întâmplător, sub aspect practic, la ora actuală nici nu se pune problema realierii la Rusia, deoarece asta ar însemna catastrofă economică, izolare geopolitică şi conflict letal cu Ucraina.

Sandu

În aceste condiţii, apariţia unor lideri tineri şi neîntinaţi, fără legături cu clanurile oligarhice de la Chişinău, este inevitabilă. Astăzi, ca şi acum 8-10 ani, este momentul extrem de favorabil pentru afirmarea unor noi actori politici. Primii lăstari, de altfel, încep să răsară.

Timpul însă nu aşteaptă, iar maturizarea junelor talente durează. De aceea, electoratul proeuropean care, spre deosebire de partidele ce îl reprezentau, nici nu a dispărut şi nici nu s-a diminuat, va chema sub stindardele sale politicienii neimplicaţi în scheme mafiote pe care îi are la îndemână.

Din acest punct de vedere, protagonista cea mai vizibilă a noii clase politice este Maia Sandu care e simpatizată de alegătorii şcoliţi şi militanţi. Adică segmentul societăţii apt să inducă idei şi să provoace schimbări de mentalitate în mijlocul întregii populaţii.

Iată de ce Maia Sandu are pentru moment cele mai reale şanse să se posteze în fruntea forţelor politice proeuropene şi proatlantiste. Trambulină pentru lansarea ei poate fi PLDM, un alt partid de dreapta, o emanaţie politică a Platformei DA, o formaţiune nouă care ar asimila mai multe curente prooccidentale.

Pot apărea şi figuri noi, chiar surprinzătoare, desigur. Cert însă este faptul că pe dreapta scenei politice schimbarea bate la uşă.

Astfel, viitoarea finală a luptei pentru ieşirea din captivitate a Republicii Moldova ar putea fi disputată de partida noului, născută în urma protestelor împotriva subjugării oligarhice a statului, şi partida cleptocraţiei conservate, reprezentată de Partidul Democrat fuzionat cu Partidul Comuniştilor. De Maia Sandu, ca expresie a schimbării, şi Andrian Candu, ca paratrăsnet al plutocraţiei ascunse în spatele lui.