De ce cazul Firtaş îi dă fiori lui Plahotniuc

Prezentul continuu

Vlad Plahotniuc a prescris recent societăţii o „terapie de şoc” şi, trebuie să recunoaştem, că se ţine de cuvânt. Circul lipsei de cvorum pe care l-a montat în legislativ în ziua de 4 ianuarie a fost de natură să provoace opiniei publice un fel de ictus din care lumea îşi revine cu greu.

Şocul genunchilor zdreliţi

Imaginea cu genunchii zdreliţi, publicată de deputata PL, Alina Zotea, pentru a-şi justifica absenţa din parlament în ziua votării guvernului, poate că a aprins fanteziile unor bărbaţi, dar n-a amăgit pe nimeni. Din contra. A accentuat senzaţia de comedie bufă pe care o joacă Plahotniuc şi compania lui de păpuşi parlamentare.

Nimeni, desigur, nu şi-a făcut iluzii că, odată format, Guvernul Sturza va fi şi instalat. Era la mintea oricui că învestitura va fi compromisă.

O posibilă eschivare a deputaţilor de la obligaţiile lor constituţionale a fost anticipată de mass-media. Nicolae Timofti şi Ion Sturza fuseseră însă primii care au ştiut că cel care deţine pâinea şi cuţitul sistemului ticăloşit va obstrucţiona într-un fel sau altul votul din legislativ.

Nu s-au cunoscut doar detaliile. Peste aşteptări s-au dovedit a fi, de exemplu, opacitatea şi laşitatea Păpuşarului care s-a speriat atât de tare de candidatul desemnat pentru funcţia de premier, încât a ordonat să fie oprit în cel mai grobian mod cu putinţă - prin neprezentarea deputaţilor la şedinţă.

Occidentul a protejat familia preşedintelui

Şi totuşi, desemnarea lui Ion Sturza n-a fost zadarnică. Turul său de forţă a avut o triplă semnificaţie.

Mai întâi, a dejucat planurile oligarhului de a ajunge premier prin intimidarea şefului statului. Mai apoi, a oferit o alternativă electoratului proeuropean care, în urma discreditării partidelor tradiţionale, a rămas fără repere fezabile şi părea absolut debusolat. Şi în fine, dar nu şi în ultimul rând, prin transparentizarea procesului de formare a guvernului şi semnarea de către toţi membrii lui a declaraţiei de integritate, a impus un standard etic european pentru toate jocurile de putere care se vor face de acum încolo.

Astfel stând lucrurile, nu încape îndoială că în cele câteva zile de la cumpăna de ani în războiul pentru eliberarea statului din captivitate s-a câştigat o bătălie strategică, iar Plahotniuc a pierdut, indiferent de faptul ce se va întâmpla de azi înainte. Mogulul s-a expus din nou şi a rămas în faţa tuturor în toată goliciunea lui de dinozaur care ţine cu tot dinadinsul să stăpânească un stat european prin legea junglei.

Faptul că Plahotniuc l-a şantajat pe preşedinte, iar aliaţii occidentali au trebuit să ia măsuri pentru a proteja familia lui Nicolae Timofti, nu i se va ierta niciodată. Oligarhul nu mai intră în categoria persoanelor cărora greii marilor cancelarii ale lumii acceptă să-i strângă mâna.

Păpuşarul a ajuns un paria. În aceste împrejurări, evacuarea lui din Republica Moldova, despre care vorbesc Traian Băsescu şi ziarul britanic „The Economist”, e doar o chestiune de timp.

Cum va fi evacuat Plahotniuc?

Dintr-un găinar politic, Plahotniuc a ajuns să se amestece printre picioarele marilor jucători internaţionali. El a devenit astfel o problemă care urmează să fie rezolvată şi de aceea destinul său politic este ca şi pecetluit.

Întrebarea care se pune astăzi nu este dacă va fi obligat să se dea la o parte sau nu, ci cum şi când? Unde mai pui că există precedente de strunire a apetitului oligarhilor pentru confiscarea puterii politice.

În primăvara lui 2014, bunăoară, miliardarul Dmitri Firtaş, care căuta să aducă unul dintre favoriţii lui în jilţul de preşedinte al Ucrainei pentru a stăpâni ţara din umbră cu mâinile marionetei, fusese arestat la Viena în baza unui mandat FBI, incriminându-i-se acte de corupţie şi spălare de bani. A rămas în arest la domiciliu mai multe luni, aşteptând extrădarea în SUA. După consumarea campaniei electorale şi alegerea lui Petro Poroşenko şef al statului, oligarhul fusese eliberat, dar fără nicio şansă de a reveni în politică.

Cazul Firtaş îi dă fiori lui Plahotniuc. Îl frige parchetul sub tălpi. Ca să nu mai spun că îi fuge şi pământul de sub picioare. Acum trebuie să alerge tot mai repede ca să rămână pe loc.