Cum secătuieşte Platforma DA energiile protestului

Prezentul continuu

În sfârşit, Platforma DA a făcut ceea ce demult îşi propunea, dar nu se încumeta. A anunţat că vrea să se transforme în partid.

Semnele din naştere

Într-o democraţie este absolut normal ca orice cetăţean sau orice grup să se antreneze în lupta politică şi să revendice puterea. Iar dacă va avea câştig de cauză, s-o preia.

Numai că PDA are semne din naştere. Iar acestea semnifică, în viziunea populară, „dorinţa”, întrucât se consideră că ele sunt produse de aspiraţiile neîmplinite ale mamei în timpul sarcinii.

Pe fruntea Platformei DA s-au văzut din capul locului nişte „aluniţe”. Ele trădau înrudirea ei cu foştii sau actualii oligarhi care ori s-au pomenit în dizgraţie, ori se află în conflict cu stăpânii clipei.

Iată de ce respectiva organizaţie nonguvernamentală, ca să nu dea de bănuit că este o entitate revanşardă, ce urmăreşte interese înguste de grup, s-a văzut nevoită un timp să nege că ar avea vreun interes politic. Asta în ciuda faptului că unii dintre reprezentanţii ei, luându-i gura pe dinainte, mărturiseau, totuşi, ambiţiile lor politice.

Dacă PDA nu ar fi reuşit să-şi camufleze semnele din naştere, protestatarii nu ar fi urmat-o. Asta e clar.

Şi-au dat arama pe faţă

A venit însă ziua când aceasta şi-a dat la o parte fesul, arătând ce hram poartă. Platformiştii au ameţit, probabil, de pe urma succeselor, şi duminică şi-au dat arama pe faţă, recunoscând că vor alegeri anticipate în care se vor implica îmbrăcând forma unei formaţiuni politice.

Şi-a spus cuvântul, pesemne, şi faptul că mulţi protestatari se arătau decepţionaţi de absenţa unei alternative politice pe dreapta pentru actuala guvernare. Totodată, intenţiile declarate ale lui Dodon şi Renato Usatîi de a se alătura protestelor din piaţa centrală a capitalei îi speria pe manifestanţii proeuropeni care se temeau că revendicările radicale pot să aducă la putere stânga filorusă.

În aceste împrejurări, divulgarea ambiţiilor politice ale PDA devenise foarte dificil de evitat. Atâta doar că dezvăluirea adevăratelor obiective ale platformiştilor schimbă radical datele problemei.

De acum încolo, dispare liantul care unea oamenii cu opinii diferite în piaţă. Pe de altă parte, organizatorii protestului nu mai pot pretinde filtrarea participanţilor, „curăţarea rândurilor” de elementele politice sau politicianiste, pentru că ei înşişi au recunoscut că vor să folosească demonstraţia de forţă din PMAN pentru a cuceri puterea.

De altfel, acest fapt se resimte deja. Intrarea în piaţă a unioniştilor care, în ciuda împotrivirii platformiştilor, şi-au instalat corturile, pare să fie un semn clar că respectivul grup de manifestanţi nu împărtăşeşte viziunile PDA şi îşi propune să articuleze o acţiune revendicativă proprie a cărei finalitate este eradicarea corupţiei şi salubrizarea societăţii basarabene prin unirea cu România.

Nimeni nu se poate opune în noua situaţie implicării în proteste şi a grupărilor stângiste, conduse de I. Dodon, R. Usatîi sau Gr. Petrenco. Iar acest fapt va însemna ori sfârşitul acţiunii, deoarece proeuropenii nu vor rămâne în piaţă alături de proruşi, ori transformarea ei într-o adunătură dezagreabilă de lumpeni fără niciun sorţ de izbândă.

Pierde monopolul asupra protestului

Cu alte cuvinte, Platforma DA pierde monopolul asupra mulţimii, ceea ce-i şubrezeşte periculos poziţiile. Ca rezultat, dezvăluirea ambiţiilor politice se întoarce ca un bumerang împotriva ei, singularizând-o.

Iar etalarea unor revendicări exagerate şi nerealiste nu face decât să secătuiască energiile protestului. Cererea anticonstituţională a dizolvării Parlamentului şi convocării alegerilor anticipate, ca să nu mai vorbesc de ameninţarea cu greva generală, transformă întreaga manifestaţie într-o băşcălie de care puterii nu are cum să-i fie frică.

Astfel, vrând-nevrând, PDA, singură şi nesilită de nimeni, îşi taie craca de sub picioare, compromiţând o acţiune populară ce se anunţa extrem de viguroasă. Se creează impresia că, în criză de idei, platformiştii ridică intenţionat preţul protestului de aşa manieră încât acesta să nu fie plătit de guvernare.

Unde mai pui că până şi cea mai radicală avangardă a unui miting nu are nicio garanţie că va izbândi într-o cursă electorală. „Pravîi sector”, de exemplu, cea mai redutabilă forţă organizată a euro-maidanului de la Kiev, a picat lamentabil testul alegerilor parlamentare din Ucraina, obţinând sub 2 la sută din sufragii.

Aşa fiind, viitorul PDA se cufundă într-o mare de ceaţă. Nu asta însă contează, ci faptul că ambiţiile politice ale platformiştilor descurajează protestul care riscă ori să iasă de sub control, ori să se încheie în coadă de peşte.