Cum au ajuns Renato Usatîi şi Monica Macovei să aibă o poziţie comună

Prezentul continuu // Decizia CC destramă frontul prorus. În niciun caz nu-l uneşte

Buclucaşa decizie a Curţii Constituţionale face valuri. Pe coama unuia dintre ele urcă în voie teoriile conspiraţiei.

Combinaţiile

Renato Usatîi susţine cum că readucerea pe tapet a alegerilor prezidenţiale directe este un târg între Plahotniuc şi Dodon care urmăreşte promovarea celui de-al doilea în funcţia de şef al statului. Surprinzător, ideea excentricului neofit al politicii autohtone este îmbrăţişată de distinsa doamnă Monica Macovei.

Ea consideră că se încearcă instituirea unui Guvern proeuropean și a unui președinte prorus pentru a „păcăli” iar Occidentul şi populaţia care vor „înghiți mai ușor” o atare dihotomie „decât o combinație Usatîi-Dodon”. Şi de parcă toate aceste prezumtive necazuri n-ar fi destule, pune şi bomboana pe colivă. „În acest moment, Moldova este dată pe mâna rușilor”, conchide dna Macovei.

Bănuim de ce Renato Usatîi este nemulţumit şi îşi varsă năduful pe aliatul său socialist de odinioară, imputându-i câte şi mai câte. Liderul „Partidului Nostru” este dezavantajat de decizia Curţii Constituţionale care, impunând un prag de 40 de ani pentru candidaţii la Preşedinţie, îl împiedică să lupte pentru jilţul de şef al statului.

O enigmă pare a fi însă ieşirea la rampă a Monicăi Macovei care se raliază poziţiei lui Renato Usatîi. Cum reputata justiţiară de la Bucureşti nu aduce nicio probă mai de Doamne-ajută în sprijinul afirmaţiilor sale, conchidem că ele se bazează mai mult pe logică decât pe informaţii exacte.

Râca

Or, până şi o sumară analiză a situaţiei create după decizia instanţei constituţionale de la 4 martie 2016 infirmă opiniile lui Renato Usatîi şi ale Monicăi Macovei. Reintroducerea alegerilor preşedintelui de către popor produce consecinţe diametral opuse celor pronosticate de ei.

Cel mai notabil efect al abrogării articolului 78 din Constituţie, înlocuit cu vechea lui redacţie de până la reforma din 2000, este râca iscată între foştii parteneri Renato Usatîi şi Igor Dodon. Cel dintâi îl acuză pe cel de-al doilea de trădare şi colaboraţionism cu actuala putere politică.

Din punctul meu de vedere, tocmai fisurarea opoziţiei proruse a fost unul dintre scopurile revenirii la alegerile directe ale preşedintelui. Conflictul ia amploare pe zi ce trece şi este puţin probabil să fie tranşat până la toamnă, când va avea loc, pesemne, scrutinul.

În cazul în care Renato Usatîi se va împăca până la urmă cu Dodon, învinuirile de cârdăşie cu Vlad Plahotniuc i-au făcut deja liderului socialist un rău care îi diminuează serios şansele în viitoarele alegeri. Dacă are de gând să susţină ulterior candidatura preşedintelui PSRM, primarul oraşului Bălţi este pur şi simplu un fraier care îşi taie craca de sub picioare.

Târgurile

Luându-ne după logica dnei Macovei şi marşând şi noi pe o teorie a conspiraţiei, am putea presupune că, de fapt, complicele lui Plahotniuc nu-i Dodon, ci, din contra, R. Usatîi. Cum-necum, acesta din urmă joacă astăzi cu succes rolul supăratului care învrăjbeşte stânga şi îl înjură pe socialist ca la uşa cortului.

Aş vrea să fiu bine înţeles. Admit că a existat un târg între Dodon şi Plahotniuc. Dar asta nu exclude şi un aranjament al guvernării cu R. Usatîi care are misiunea să-i înfigă, metaforic vorbind, un cuţit în spate liderului PSRM.

Deşi, vorbind serios, de atare târguri nu era nevoie. Momeala alegerilor directe pentru Dodon şi excluderea din cursa prezidenţială a lui Renato Usatâi făceau previzibilă o încăierare între ei.

Oricum ai întoarce-o, decizia CC destramă frontul prorus. În niciun caz nu-l uneşte.

Părerea mea este că motivaţiile ascunse ale deciziei CC de la 4 martie sunt mai complexe decât par la prima vedere. Este vizată nu doar opoziţia prorusă, ci şi opoziţia proeuropeană antisistem care deja resimte efectele noii paradigme electorale. Asupra acestui fapt vom reveni.