Arestul din Bucureşti şi protestul din Chişinău

Prezentul continuu

Ziua de 6 septembrie a dat două ştiri mari la Bucureşti şi Chişinău. În România, procurorii anticorupţie l-au arestat pe primarul Capitalei, Sorin Oprescu, după ce acesta ar fi primit mită 25 000 de euro. În Republica Moldova, a avut loc cea mai numeroasă manifestaţie antiguvernamentală de la proclamarea independenţei încoace, mii de cetăţeni protestând împotriva fraudei şi corupţiei la nivel înalt.

Ca pe jăratic

Cele două evenimente, deşi aparent nu au nimic în comun, sunt strâns legate între ele. Cel dintâi reprezintă normalitatea actului justiţiar într-o democraţie consolidată care absoarbe, precum o hotă, aburii nedreptăţii sociale şi nemulţumirilor populaţiei. Cel de-al doilea, dimpotrivă, este consecinţa unui trai insalubru într-o casă prost aerisită, unde mucegaiul, depus de sus până jos, afectează sănătatea tuturor.

Protestul de duminică nu-i un moft sau consecinţa unei inginerii politice, după cum se iluzionează unii dintre cei aflaţi în fruntea bucatelor. E un răcnet de disperare, generat de o situaţie ce pare insuportabilă.

Puhoiul de oameni, întruniţi duminică în Piaţa Marii Adunări Naţionale, arată că aerul în casa noastră comună numită Republica Moldova este irespirabil. Tâlhăriile şi delapidările din vârful piramidei politice au depus un strat de mucegai atât de gros şi de nociv, încât lumea nu mai rezistă şi îşi iese din balamale.

Republica Moldova stă ca pe jăratic şi e pe cale să dea în clocot. E ca o baterie termoelectrică încărcată complet. Iar întreaga ei energie este îndreptată împotriva puterii.

Mare noroc am avut cu toţii că duminică nu s-a produs vreun scurtcircuit. Dar amplitudinea tensiunii generate atinge valori maxime. Şi ferească-ne Domnul să se apuce acum cineva în vârf să se joace cu acest foc gata să izbucnească.

Mulţimea a fost adusă în mijlocul Chişinăului nu de Platforma DA. Să fie clar asta. Şi nu de Ţopi, chit că, formal vorbind, lucrurile stau anume aşa. Aceştia doar au profitat de bateria încărcată negativ şi au băgat-o în priză.

Este limpede că cetăţenii ar fi venit să protesteze în centrul Chişinăului la îndemnul oricui. Şi un SRL numit „Coarne şi copite”, ca să-l parafrazez pe Ilf şi Petrov, ar fi fost în măsură să facă acest lucru.

Absentează liderii morali

Pe de altă parte, Platforma DA e o entitate extrem de pestriţă şi imprevizibilă. Pe lângă oameni dintr-o bucată, acolo se află şi persoane efectiv odioase. Nişte scule roşkiste ale fostului regim PCRM care l-au ajutat pe Voronin până la căderea acestuia în 2009 să distrugă orice rezistenţă democratică.

Totodată, printre organizatorii protestelor strălucesc prin absenţă liderii morali ai neamului. Figurile lui reprezentative.

Ridică semne de întrebare şi implicarea celor doi oligarhi refugiaţi peste hotare. Ca să nu mai vorbesc de aducerea în scenă a fostului ministru al Apărării în Guvernul Tarlev, Valeriu Pleşca, cel care s-a înhăitat cu dughinistul Iu. Roşca.

Faptul că oamenii au venit în număr foarte mare să protesteze la chemarea unor persoane nereprezentative şi chiar dubioase arată cât de jos a căzut credibilitatea guvernării. Cât de mari loseri s-au dovedit a fi oligarhii care, confiscând pâinea şi cuţitul ţării, au crezut că sunt buricul pământului şi pot să-şi facă de cap în voie.

Furia străzii este rezultatul cel mai concludent obţinut de guvernare. Odată dezlănţuită, această mânie populară nu mai poate fi potolită prin mimarea justiţiei, prin prinderea unor peştişori din oceanul corupţiei pentru a-i proteja pe adevăraţii rechini ai prădăciunii naţionale.

Plasă pentru rechini

Lucrurile se complică în urma faptului că Platforma DA este o făcătură care nu-i în stare să controleze mulţimea. Din contra. Această organizaţie, constituită din personaje cu interese diferite şi diametral opuse, este uşor de manevrat de duşmanii cauzei europene. De agenturile ruse.

Iar radicalismul nesăbuit al unor revendicări nu face decât să pună la dubiu luciditatea şi bunele intenţii ale celor postaţi în fruntea protestelor. Cerând demisia preşedintelui republicii sau convocarea alegerilor parlamentare, de exemplu, ei zdruncină, de fapt, instituţiile democratice ale statului şi legitimitatea votului popular.

În acelaşi timp, eliminarea din ecuaţia revendicativă a unioniştilor dovedeşte că drumul pe care a pornit Platforma DA nu duce nicăieri. Poate că doar în haos.

Eliminarea cauzei româneşti, a proiectului unionist şi României de pe agenda protestelor trezeşte suspiciuni în ceea ce priveşte reperele geopolitice ale organizatorilor manifestaţiei. Nu degeaba tinerii, mai cu seamă studenţii, au întors spatele Platformei DA, ei absentând la 6 septembrie din piaţa centrală a Chişinăului.

Oricum, presiunea populară pusă pe guvernanţi, neîndoios, nu va înceta până când rechinii nu vor ajunge în plasa pescarului. Dar protestul nu trebuie să fie orb şi manipulat de elemente îndoielnice. Unirea şi extinderea acţiunii DNA dincoace de Prut este singura soluţie firească şi eminamente practică.