Opt „greșeli fatale” în gestionarea pandemiei COVID – 19: „Au fost „ARSE” inutil două luni de „stat acasă” ca astăzi să aflăm că am putea s-o luăm de la început. Vor să ne aflăm în epidemie și situații urgente până pe la 1 noiembrie”

Numărul cazurilor de infectare cu COVID – 19 nu scade în R. Moldova, chiar dacă timp de două luni am avut stare de urgență. Autoritățile iau în calcul să instituie din nou starea de urgență, a comunicat ieri-seară directorul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, Nicolae Furtună.

Fosta ministră a Sănătății, Ala Nemerenco, a enumerat cel puțin opt greșeli comise de actuala guvernare în gestionarea pandemiei COVID – 19. Anume din cauza acestor greșeli ne putem pomeni iarăși închiși în casă. Nemerenco îndeamnă autoritățile să înceteze să mai dea vina pe oameni.

Într-o postare pe Facebook, Ala Nemerenco explică de ce s-a ajuns de unde am pornit:

Nu m-am așteptat la altceva decât că vor fi iar învinuiți oamenii pentru rezultate proaste în gestionarea epidemiei. Numai gestionarii nu au nicio vină. Ei sunt perfecți. Au gestionat de minune. Cel mai bine în lume - asta ni s-a tot repetat de câteva ori în fiecare zi. Până lumea a obosit și a încetat să-i mai asculte.

Opt (8) gereșeli fatale dintr-o listă de vreo 50 care au dus la eșuarea răspunsului sistemului de sănătate la COVID-19.

1. Comisiile - și extraordinară în sănătate publică, și cea excepțională nu și-au înțeles până la urmă funcția, au emis decizii departe de cele care trebuiau să fie emise, adesea chiar controversate.

Citește și: În R. Moldova ar putea fi instituită STAREA DE URGENȚĂ. Redeschiderea FRIZERILOR, pericol pentru clienți. Furtună: „Avem primii frizeri infectaţi cu coronavirus”

2. Toată situația s-a aflat sub influența politicului. Luarea deciziilor era coordnată de șeful statului, președintele se implica în activitatea comisiilor din care nu făcea parte, dădea indicații, făcea recomandări etc.

3. Comunicarea cu populația a fost sub orice critică. Trei persoane fără studii medicale au promovat de dimineața până seara mesaje cu conținut strict medical și nu medicii, în special epidemiologi. Foarte frecvent mesajele erau eronate și se excludeau unele pe altele. Toate acestea au trezit doar nedumerire și neîncredere din partea populației și, drept rezultat, au dezvoltat o atitudine neserioasă față de epidemie.

4. Nu s-au urmat recomandările ghidurilor OMS cu referire la autoizolare, tesare și alte acțiuni cu caracter epidemiologic. S-a autoizolat prost - fără monitorizare strictă cu verificare la domiciliu, nu a fost folosită deloc autoizolarea instituționalizată în cazurile când nu au existat condiții pentru o autoizolare conform ghidurilor, s-a testat foarte și foarte puțin (doar suspecții), iar instituțiile de tratament s-au organizat necorespunzător situației epidemice ce a dus la infectarea multor spitale.

5. Personalul medical nu a fost asigurat suficient de la bun început cu echipament de protecție, iar adesea echipamentul pus la dispoziție nu a corespuns cerințelor. Totodată au lipsit standarde, protocoale, ori ele au fost elaborate mult prea târziu. Instruirile au fost foarte scurte, online.

6. Cetățenii au fost permanent învinuiți - diaspora că a adus boala din Italia sau că nu au poliță de asigurare, cei de pe loc că s-au îmbolnăvit, personalul medical că nu s-a infectat la locul de muncă și acum, pe final, că nu se conformează deciziilor și situația a ieșit prost nu din cauza gestionării proaste, dar iarăși, din cauza lor. Toate acestea au dus la stigmatizarea pacienților cu COVID-19 și divizarea societății, or, o societate neconsolidată nu are șanse de izbândă.

7. Motto-urile gestionării epidemiei au fost: „Avem de toate", „Nu avem nevoie de nimic", „Totul este bine", „Suntem cei mai buni și alte țări au ce învăța de la noi". Aceste mesaje nu au dus la nimic bun decât la erodarea și mai departe a încrederii în autorități, deoarece fiecare cunoaște capacitățile reale ale sistemului medical de a reacționa.

8. Starea de urgență de 2 luni nu și-a atins scopul de a bloca epidemia și a elimina coronavirusul de pe teritoriul Republicii Moldva anume din motivele indicate mai sus. Starea de urgență nu este un element care biruie direct COVID-ul, ci un fundal pentru realizarea unui șir de măsuri epidemiologice. Astfel, au fost „arse" inutil 2 luni de „stat acasă", ca astăzi să aflăm că am putea s-o luăm de la început.

Astăzi mi se pare că de fapt un alt scop s-a urmărit - să ne aflăm în epidemie și situații urgente cam până pe la 1 noiembrie. Pe fonul bombardamentelor zilnice cu noutăți la subiectul COVID-19 pot trece neobservate multe alte chestii.