OPINII // Ucraina, caz test: Administraţia Trump CONDAMNĂ agresiunea Rusiei lui Putin

sursa: google.ro

Preşedintele american Donald Trump a intrat pe deplin în pâine. În nici 20 de zile de la preluarea mandatului, a reuşit să dea peste cap toate regulile de conduită şi toată uzanţa relaţiilor internaţionale, într-o combinaţie de voluntarism, temperament, personalitate şi forcing în negocieri care i-au adus reacţii dure interne şi externe.

Mai interesant pentru întreaga lume au fost însă reacţiile sale la întâlnirea cu cruda realitate şi modul în care va reacţiona cel care nu şi-a refuzat nimic o viaţă atunci când se confruntă cu refuzul general. Cel mai preocupat şi mai atent pare să fie preşedintele Vladimir Putin. După ocheade prin camerele de luat vederi şi mesaje gentile, s-a ajuns la faza telefoanelor reciproce – cam neutre sau neconvingătoare – dar şi la primele teste. Căci, dacă la nivel intern reacţia străzii, asociaţiilor de specialitate şi a justiţiei americane a blocat legile anti-imigraţie, ordinele executive ale lui Trump, în spaţiul extern nemulţumirile au început să se acumuleze şi să aducă costuri.

Mai întâi, Rusia a încercat testul Donbas. A încălzit situaţia, a generat atacuri pentru a vedea ce reacţie va avea noua administraţie şi până unde se poate merge. Deja sursele Kremlinului de război informaţional transmiseseră informaţia că discuţia telefonică Putin-Trump stabilise libertatea de acţiune a Rusiei în spaţiul post-sovietic.

Inocularea acestei dezinformări nu a putut să fie contracarată decât de poziţionarea clară a noii administraţii, făcută săptămâna trecută, la ONU, de noul reprezentant al SUA, Nikki Haley, într-o suită de condamnări puternice ale Rusiei lui Putin. Însă notabil este că Trump însuşi a rămas în umbră, iar mesajele sale sunt încă transmise de intermediari, fie cei cu care discută, fie reprezentanţii săi, aşa încât politica Americii lui Trump faţă de Rusia e încă în curs de redactare.

Taifunul Trump: demiteri, explozii de furie, trântitul telefonului liderilor globali

Preşedintele Donald Trump a împlinit două săptămâni de când se află la Casa Albă şi a reuşit să uimească lumea prin reacţiile sale profund nepotrivite şi neuzitate în relaţiile interne şi internaţionale. Preşedintele Statelor Unite s-a trezit părăsit de elemente majore din establishment, cu precădere din Departamentul de Stat, acolo unde cei din zona tehnică responsabilă de imigraţie şi refugiaţi ştiau că trebuie să aplice politica de migraţiune şi au plecat înainte să fie lansat programul.

La fel, responsabilul agenţiei pentru imigrare, cel care a refuzat să aplice ordinul de expulzare al cetăţenilor din cele şapte state musulmane repudiate, a plecat. A mai căzut capul Secretarului pe Justiţie, care oricum trebuia să plece, făcând parte din fosta administraţie, dar nu intempestiv.

În plan extern, activismul noului lider de la Casa Albă s-a tradus în noi excese şi gesturi extreme, care au generat nemulţumirea pe toată linia a liderilor lumii. Mai întâi, premierul nipon Shinzo Abe s-a trezit cu situaţia ciudată în care a avut o discuţie cu preşedintele american legat de Parteneriatul Trans-Pacific, acordul de liber schimb numit TPP, înainte de preluarea formală a mandatului, iar acum trebuie să revină în vizită oficială şi să reia tema, după ce Donald Trump a retras SUA, din prima zi a mandatului, din acest acord.

Preşedintele Mexicului a fost în situaţia de a schimba sms-uri şi declaraţii în contradictoriu cu Donald Trump legate de zid şi plata zidului, cearta încheindu-se cu anularea vizitei preşedintelui mexican la Washington. Conflictul s-a închis după ce cei doi şefi de state vecine au convenit să nu mai transmită public mesaje pe aceste teme.

În fine, ultima ispravă, miercuri, când preşedintele SUA i-a închis telefonul în nas, după 25 de minute, premierului Australiei, declarând că a avut cea mai neplăcută conversaţie, atunci când a venit vorba despre un angajament ca SUA să preia 1.250 migranţi ajunşi în Australia.

Din convorbirea de o oră a liderilor celor doi aliaţi din cercul intern al parteneriatelor SUA, cei cinci anglo-americani, Australia a rămas, de asemenea, angajată în TPP-Parteneriatul comercial Transpacific, iar grupul celor 12 state caută un alt partener, China sau Indonezia, deşi Japonia insistă să fie păstrat locul SUA.

Acest comportament tipic al lui Trump şi caracteristic fostului reality-show The Aprentice - Ucenicul - nu mai merge la nivel internaţional. Mai mult, la nivel intern Donald Trump nu are încă administraţia completă, ba nu avea nici secretar de Stat trecut prin Congres pentru a-l sprijini în activitatea sa de relaţionare externă.

De altfel, întreaga administraţie este azi în spaţiul dintre nominalizare, votul Congresului şi respectiv preluarea mandatului, fapt ce îi face pe cei în cauză mai puţin cunoscători şi mai puţin capabili să-l sprijine, fie şi numai informal, pe preşedinte. Peste toate, noua administraţie ameninţă să mute întreaga decizie la Casa Albă, la nivelul consilierilor, şi doar afacerile curente să rămână la departamente. În rest, nivelul strategic este centralizat la nivelul lui Trump.

Interesant este cum gestionăm noi relaţia cu partenerul strategic? Ei bine, în primul rând, Parteneriatul Strategic cu SUA este un fapt şi suntem interesaţi să-l menţinem şi să-l dezvoltăm, iar acest lucru este în interesul strategic al ambelor state. Apoi, sigur, vom considera că, indiferent cine ar fi preşedintele SUA, este o chestiune internă reglarea acordului fin şi ajustările acţiunilor şi comportamentelor preşedintelui, în timp, cu atât mai mult când întreaga administraţie va fi pe poziţii şi la curent cu dosarele în evoluţie.

Mai mult, relaţia va fi diversificată şi aprofundată la toate nivelurile, cu precădere cele oficiale, guvernamentale, la nivelul instituţiilor şi agenţiilor şi la nivelul societăţii civile, lumii academice sau la firul ierbii, om cu om. Astfel, relaţia complexă româno-americană e mult mai bogată şi mai cuprinzătoare decât înclinaţia naturală a mass-media de a urmări strict reacţiile şi acţiunile preşedintelui Donald Trump şi de a judeca perspectiva relaţiei în fiecare element de moment al acţiunii prezidenţiale la început de mandat.

Ucraina în flăcări: Testarea administraţiei Trump prin relansarea războiului din Donbas

După cum prognozam că arată semnele de pe teren, chiar marţi, violenţa a izbucnit în Estul Ucrainei, iar războiul a fost reluat la linia de contact din regiunea Donețk, într-un atac cu tiruri de artilerie grea, tancuri şi mortiere, deşi aceste categorii de armament trebuiau să fie depozitate la distanţă de linia de contact.

Monitorii misiunii OSCE au înregistrat mii de încălcări ale acordului de încetare a focului la operaţiunea în forţă a trupelor ruse şi pro-ruse din Donbas. În urma atacului menit să câştige teren în zone strategice ocupate de trupele ucrainene, Kievul a confirmat 19 morţi şi câteva zeci de răniţi şi estimează pierderile insurgenţilor pro-ruşi şi a voluntarilor ruşi de toate culorile la câteva zeci, în timpul ofensivei. Preşedintele Petro Poroşenko a părăsit de urgenţă întâlnirea cu cancelarul Merkel din cadrul vizitei sale oficiale pentru a reveni în ţară.

În acelaşi timp, Consiliul de Securitate al ONU, care include Rusia (ce deţine drept de veto), a adoptat un apel după reuniunea de urgenţă de marţi noapte, în care se cere oprirea imediată a focului, exprimându-se profunda preocupare pentru reluarea războiului din Donbas, care ameninţă să devină cel mai sângeros conflict din Europa de la războaiele balcanice.

În acelaşi timp, UE a subliniat că luptele puternice de la Avdiivka sunt o violare grosolană a acordului de încetare a focului şi a acordurilor de la Minsk. În acelaşi timp, miercuri, 1 februarie, a avut loc la Kiev o ceremonie funerară şi de doliu în Piaţa Independenţei, Maidanul din Kiev, acolo unde militarii au venit pe umeri cu sicriele colegilor care au fost ucişi în Estul Ucrainei.

O procesiune funebră a adunat în plin ger numeroşi oameni veniţi să aducă ultimul omagiu celor care au pierit în atacurile inamicului. De asemenea, această procesiune a reamintit starea de război de aproape trei ani, din aprilie 2014, în Estul Ucrainei, un război cu responsabil direct Federaţia Rusă, care în februarie a anexat şi Crimeea într-un război hibrid cu omuleţi verzi pe teren. Întregul conflict s-a soldat cu peste 10.000 de morţi şi acum, după sărbătorile de iarnă pe stil vechi, Ucraina pierde circa un pluton în două zile de lupte.

Din punctul de vedere al poziţiilor de pe teren, în ciuda atacurilor repetate cu grupe de 30-60 de oameni, după bombardamentele artileriei, partea ucraineană anunţă menţinerea poziţiilor, dar şi costuri majore pentru populaţia civilă. Peste 80 de persoane au fost evacuate din zona directă de conflict, iar peste 22.000 de oameni au fost lăsaţi în frig şi fără apă în plină iarnă, la minus 10 grade, după distrugerea utilităţilor oraşului Avdiivka.

După instalarea lui Donald Trump la Casa Albă, Moscova se află într-o campanie susţinută de testare a limitelor de mişcare şi a gradului de implicare a noului preşedinte, în condiţiile în care noua administraţie nu a fost încă pe deplin instalată, iar preocupările asupra situaţiei interne par să domine agenda. De asemenea, se aşteaptă ca, în primele luni de mandat, Donald Trump să fie testat direct cu o criză externă majoră, care să verifice reacţiile şi abordările sale.

Siria, Ucraina, dar şi alte zone de confluenţă şi contact direct între trupele americane şi cele ruse, în Marea Neagră şi Marea Baltică, ar putea fi spaţiile unde să se producă incidente şi teste marginale, iar un element major de testare a administraţiei Trump va interveni până la prima întâlnire oficială cu preşedintele Putin. De modul cum va reacţiona administraţia vor depinde tonul şi abordările preşedintelui rus în relaţia bilaterală. Pentru moment, testele par să se situeze sub radar, pentru a vedea până unde pot fi schimbate lucrurile pe teren fără o reacţie directă a noii administraţii.

Trump dă primele semnale ale politicii faţă de Rusiei: sancţionarea la ONU şi menţinerea sancţiunilor

Încep să apară primele gesturi ale noii administraţii Trump la adresa Rusiei, gesturi care arată poziţionarea în politica răsăriteană. Toate mesajele politice negative, de continuitate şi sancţiune, sunt însă comunicate indirect, nu lansate de administraţie sau pe pagina Preşedintelui SUA. O spun însă comunicările din întâlniri şi discuţii telefonice cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, cu preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, cu fostul premier ucrainean Iulia Timoşenko, precum şi poziţia SUA prezentată la ONU de către noul reprezentant, Nikki Haley.

În ceea ce-l priveşte pe Preşedintele Donald Trump, singura sa abordare directă apare într-un interviu la Fox News în care afirmă doar că-l respectă pe Putin, dar respectă mulţi oameni şi asta nu înseamnă că se şi înţelege cu ei.

Mai întâi, secretarul general al NATO a comunicat că a convenit cu preşedintele american Donald Trump că abordarea Rusiei se va face de pe poziţii de forţă. Explicaţia ar fi arieratele Moscovei în materie de revizionism şi încălcări ale propriilor angajamente, modificarea frontierelor prin forţă, militarizarea Mării Negre şi a Mării Baltice şi provocările constante pe spaţiile de confluenţă cu aeronavele şi navele statelor Alianţei. La asta s-ar adăuga exerciţiile ostile derulate de forţele militare ale Rusiei lângă frontierele Alianţei.

Mai apoi, datele vin de la sfârşitul săptămânii, când fostul premier Iulia Timoşenko a avut o discuţie scurtă şi o oportunitate foto la intrarea la mic dejunul de rugăciune, când a comunicat cu preşedintele Trump, Timoşenko susţinând că acesta a fost de acord că sancţiunile împotriva Rusiei lui Putin rămân pe loc până la îndeplinirea pe de-a-ntregul a memorandumului de la Minsk.

Mai apoi, ca să nu rămână mai prejos, după o discuţie telefonică avută sâmbătă dimineaţă, preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a comunicat faptul că Trump a cerut Rusiei încetarea imediată a focului în Donbas. Poate cea mai edificatoare poziţie este, însă, cea a reprezentantului SUA la ONU, Nikky Haley, aflată pentru prima oară în această postură în Consiliul de Securitate, pe 2 februarie, când s-a dezbătut reluarea acţiunilor militare ofensive ale forţelor ruse şi pro-ruse în Estul Ucrainei.

Cu această ocazie, reprezentantul SUA a avut o poziţie neechivocă şi de continuitate în abordarea Rusiei lui Putin, punând întreaga responsabilitate a reluării acţiunilor militare pe Moscova. Astfel, în discursul său, Nikky Haley a condamnat „acţiunile agresive ale Rusiei. Ne dorim relaţii mai bune cu Rusia, dar situaţia din Estul Ucrainei cere condamnarea clară şi puternică a acţiunilor Rusiei. Escaladarea violenţei trebuie să se oprească. Cât timp Rusia şi separatiştii pe care îi susţine nu respectă suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, criza va continua”.

Reprezentantul SUA a subliniat că „SUA sunt alături de poporul ucrainean, care suferă de trei ani ocupaţia Rusiei şi intervenţia sa militară”, şi că nu numai Estul Ucrainei suferă de pe urma acţiunilor agresive ale Rusiei. SUA condamnă Rusia şi cere încetarea imediată a ocupării Crimeii, care este parte a Ucrainei. Pe fondul reluării atacurilor militare şi amplificării luptelor în Donbas, preşedintele Donald Trump a dat un interviu la Fox News lui Bill O'Reilly, difuzat înaintea partidei Super Bowl de duminică, evenimentul cu cea mai mare vizibilitate din SUA. Preşedintele Trump a repetat respectul său faţă de Putin.

Pe acest fond, Preşedintele Comisiei comune pentru forţele armate, republicanul John McCain, i-a cerut preşedintelui să semneze actul care marchează asistenţa SUA pentru Ucraina cu arme letale defensive, un document validat în Congres, dar respins de către antecesorul său, preşedintele Obama.

E adevărat că, în acelaşi timp, această tendinţă de relansare a relaţiilor cu Rusia pe care a avut-o fiecare preşedinte american după Ronald Reagan a făcut ca, de exemplu, reuniunea Comisiei NATO-Ucraina să fie suspendată, pentru a nu provoca Rusia.

Iulian Chifu, analist de politică externă român

Sursa: ziare.com