De ce cea mai bună miză pe inteligența artificială ar putea fi investiția în infrastructura energetică

În ultimii cinci ani, fondurile de capital de risc au pariat masiv pe startupuri de inteligență artificială, investind în total peste o jumătate de trilion de dolari în acest sector. Totuși, potrivit unui raport al Sightline Climate, cea mai inteligentă miză legată de AI ar putea fi acum în domeniul energiei, nu în software sau modele. Cercetătorii au constatat că până la 50% dintre proiectele de centre de date anunțate riscă să fie amânate, iar unul dintre cei mai importanți factori blocanți este accesul la energie electrică.

Dintr-un total de 190 de gigawați de proiecte de centre de date monitorizate de companie, doar 5 gigawați sunt efectiv în construcție în prezent. Aproximativ 6 gigawați de proiecte din baza de date Sightline au fost dați în exploatare anul trecut, însă un procent mult mai mare – în jur de 36% – și-au văzut termenele împinse către 2025. Aceste întârzieri riscă să se propage ulterior și să afecteze marile companii și firmele mai mici care folosesc AI în activitatea lor de zi cu zi.

Dezechilibrul tot mai evident dintre cerere și ofertă de energie devine astfel o oportunitate pentru investitori. Aici se deschide un nou front de creștere. Marile companii tehnologice, precum Google și Meta, au alocat deja segmente importante din bilanțurile lor pentru dezvoltarea de proiecte de energie solară, eoliană și nucleară. Ele susțin, de asemenea, tehnologii emergente, cum ar fi bateria de 100 de ore dezvoltată de Form Energy, atât prin investiții directe, cât și prin parteneriate cu utilitățile energetice pentru a accelera adoptarea acestor soluții.

Zeci de startupuri urmăresc să rezolve "problema energiei" din jurul AI și a centrelor de date. Companii precum Amperesand, DG Matrix și Heron Power dezvoltă tehnologii noi de conversie a energiei, în timp ce firme ca Camus, GridBeyond și Texture creează software capabil să gestioneze mai eficient fluxul de electroni și să optimizeze consumul în rețea sau în cadrul centrelor de date.

Energia rămâne una dintre cele mai mari constrângeri pentru centrele de date, iar deficitul nu pare că se va calma prea curând. Conform estimărilor Goldman Sachs, AI va determina o creștere a consumului de energie al centrelor de date cu aproximativ 175% până în 2030. Acest salt masiv va pune presiune suplimentară pe infrastructura existentă.

Penuriile de capacitate la nivelul rețelei electrice sunt fără precedent în epoca modernă și au contribuit la creșterea prețurilor la electricitate la nivel național. În consecință, tot mai multe companii de tehnologie caută metode alternative de alimentare a centrelor lor de date. Administrația Trump, anticipând o potențială criză politică, a încurajat companiile tehnologice să‑și construiască propriile surse de energie, să accepte tarife mai mari sau chiar ambele variante. Multe dintre ele aveau deja astfel de planuri, ceea ce accelerează acum tendința de independență energetică parțială.

Amazon, Google, Oracle și alți giganți tehnologici au început de ani buni să reducă dependența directă de rețea. Unele centre de date sunt proiectate să funcționeze cu surse de energie la fața locului, altele adoptă un model hibrid care combină producția on-site cu o conexiune clasică la rețea. Această abordare mixtă devine un model tot mai răspândit.

Cele mai mari centre de date dau tonul acestei transformări. Mai puțin de un sfert dintre proiectele care și-au identificat deja sursa de energie se bazează pe soluții on-site sau hibride, dar aceste proiecte cumulate reprezintă deja 44% din capacitatea totală planificată. Cu alte cuvinte, proiectele de talie mare sunt cele care schimbă cel mai vizibil paradigma de alimentare cu energie.

Schimbarea este alimentată, în parte, de lipsa echipamentelor de producere a energiei – în special a turbinelor pe gaz – și de o rețea electrică învechită, care nu a fost proiectată pentru valul actual de electrificare și pentru cerințele uriașe ale AI. Acest context a creat o fereastră de oportunitate pentru sursele alternative de energie și pentru tehnologii mai flexibile de gestionare a acesteia.

Un exemplu concret îl oferă cel mai recent acord al Google pentru alimentarea unui nou centru de date din Minnesota. Compania va combina energia eoliană și solară cu o baterie masivă de 30 gigawați-oră furnizată de Form Energy. În paralel, Google a lucrat cu Xcel Energy la definirea unei noi structuri de tarifare, despre care afirmă că va încuraja integrarea tehnologiilor inovatoare în procesele de planificare ale utilității.

Bateria Form Energy nu este singurul exemplu relevant. Bateriile la scară de rețea se pregătesc să câștige o pondere importantă în piața energiei. Până la sfârșitul acestui an, Statele Unite ar urma să ajungă la aproape 65 de gigawați de capacitate de stocare în baterii, potrivit Administrației pentru Informații Energetice a SUA. La fel ca mulți dintre concurenții săi, Form Energy încearcă să valorifice acest avânt și pregătește o rundă de finanțare de 500 de milioane de dolari, înaintea unei posibile listări publice.

Dar povestea nu se oprește la producerea și stocarea energiei. Odată ce electricitatea ajunge în rețea sau în centrul de date, ea trebuie gestionată și convertită, rol care revine în principal transformatorului, un echipament aparent banal, dar esențial. Fără o modernizare radicală a acestei verigi, extinderea AI poate fi încetinită.

Majoritatea transformatoarelor de astăzi folosesc miezuri masive de fier înfășurate cu sârmă de cupru, o tehnologie veche de aproximativ 140 de ani. Este robustă și de încredere, însă devine tot mai voluminoasă și ineficientă pe măsură ce cerințele de putere ale centrelor de date cresc. Un expert declara, pentru TechCrunch, că atunci când rackurile de servere vor ajunge la o densitate a puterii de 1 megawatt, echipamentele necesare alimentării lor vor ocupa de două ori mai mult spațiu decât rackul propriu-zis.

De aceea, investitorii se îndreaptă tot mai des spre startupuri care dezvoltă transformatoare în stare solidă, bazate pe electronică de putere pe bază de siliciu, în speranța că acestea vor înlocui tehnologia tradițională din fier și cupru. Noile echipamente sunt mai scumpe decât transformatoarele clasice, dar flexibilitatea lor le permite să preia rolul mai multor dispozitive diferite într-un centru de date, ceea ce ar putea să le facă competitive ca pret total de sistem.

Per ansamblu, volumele de capital direcționate către companii din domeniul bateriilor și al transformatoarelor rămân considerabil mai mici decât unele dintre rundele uriașe de finanțare văzute în industria AI. Pentru investitori, acest lucru nu este neapărat un dezavantaj: tranzacțiile sunt mai ușor de gestionat, iar evaluările pot fi mai realiste.

Pe măsură ce lumea electrifică totul – de la transport la industria grea – nevoia de energie va continua să crească, oferind investitorilor un fel de plasă de siguranță în fața unui posibil recul în zona AI. În final, se conturează o concluzie tot mai des vehiculată: poate că cea mai bună investiție legată de inteligența artificială nu este în AI în sine, ci în infrastructura energetică care o face posibilă.