Voronin, ideologul

Semne diacritice

Va rămâne Voronin pe pozițiile sale după înlăturarea grupului Tkaciuk de la conducerea PCRM? Va mai susține el strategia „vițelului blând care suge de la două vaci”, „să fim prieteni cu toți”, „neutri”, să nu aderăm nici la UE, nici la Uniunea Eurasiatică, va mai propune el ca Republica Moldova „să fie acolo unde este interesul ei”? Nu se știe, deocamdată.

Privită din punct de vedere electoral, această eventuală „ofertă” a PCRM este destul de vulnerabilă, dar are și niște atuuri pentru unele categorii de alegători. Nici cu Vestul, nici cu Estul, „prieteni cu toți” am fost până acum. Dacă nu semnăm Acordul de Asociere, rămânem fără investiții, fără modernizare, șansele de a ne ridica în picioare sunt minime. Cu siguranță, vom pierde și dreptul la circulația fără vize, care nu se dă tuturor. Rusia va saluta gestul nostru, nu ne va mai sancționa, nu ne va mai închide accesul pe piața ei, va ridica, poate, embargoul asupra vinurilor noastre, dar nu se știe cât va dura „clemența” lui Putin, cât timp va suporta el „neutralitatea” R. Moldova. Obsedat de refacerea URSS, el nu va înceta să tulbure apele în R. Moldova, să consolideze „coloana a cincea”, să întărească formațiunile prorusești și ne va forța cu prima ocazie să optăm pentru proiectul său de suflet.

Nu este exclus că o parte din alegători, care depinde, într-un fel sau altul, de piața Rusiei, să găsească atractivă calea propusă de Voronin. Mai cu seamă că el nu se pronunță categoric împotriva semnării Acordului de Asociere, ci doar pentru îmbunătățirea acestuia. Cei speriați că ar putea pierde „vrabia din mână” – locul de muncă sau piața din Rusia, pot deveni alegători ai PCRM.

Alții ar putea fi atrași de aparenta lipsă de conflictualitate, de caracterul împăciuitor, consolidant al unui asemenea obiectiv electoral. Societatea nu se mai împarte în două tabere, proeuropeană sau prorusească, ruptura se „sudează” prin menținerea statu-quo-ului. Această iluzorie „pastilă de împăcare”, de coeziune a societății moldovenești ar putea fi înghițită cu plăcere de cei care suferă de sindromul sfâșierii între Est și Vest. În realitate, însă, nu se va schimba nimic, decât că va apărea o nouă linie de divizare, încă o tabără a celor care vor „nici cu unii, nici cu alții”.

Trebuie să recunoaștem, totuși, că doar la prima vedere demersul lui Voronin este o copie a strategiei agrarienilor. Dacă acceptarea Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb cu UE este sinceră, dacă își reconfirmă declarațiile făcute la televiziunea publică, se poate spune că el aderă astfel la conceptul Parteneriatului Estic, care, se știe, nu este incompatibil cu aflarea R. Moldova în CSI și zona de liber schimb a acesteia. Problema e că Moscova, geloasă, nu agreează cooperarea statelor CSI cu UE, amenințându-ne că va anula regulile comerțului liber, dacă vom semna Acordul de Asociere cu UE.

Ce l-a determinat pe liderul PCRM să întoarcă, de facto, spatele Rusiei, cum s-a încumetat să declanșeze această „rebeliune” ideologică, dând la o parte platforma electorală elaborată de Tkaciuk și aprobată unanim de membrii CC, este întrebarea întrebărilor. Atins în orgoliul de „ideolog”, văzându-și suprimat monopolul, Tkaciuk i-a scris o scrisoare critică și l-a șantajat că își depune mandatul de deputat, apoi, văzând că Voronin nu reacționează, l-a insultat în public, spunând că liderul PCRM s-ar fi vândut lui Plahotniuc. Faptul că a preluat procedeul „patentat” de Mocanu vorbește despre disperarea și neputința lui Tkaciuk. Dacă Voronin este atât de vulnerabil, de ce nu a fost posibil să fie forțat să-l voteze pe Marian Lupu președinte?

O schimbare de platformă electorală atât de riscantă este mai curând consecința evenimentelor din Ucraina, a ocupării Crimeii și alimentării separatismului în regiunile Donețk și Luhansk. Ca naționalist autodeclarat, liderul PCRM nu poate să nu țină cont de pericolul pe care îl prezintă Rusia lui Putin. „Noi toți suntem ideologi”, a replicat Voronin celora care îi atribuiau această funcție exclusiv lui Tkaciuk.