Uniunea Euroasiatică: visul lui Putin, instinctul lui Lukaşenko, şiretenia lui Nazarbaiev

Semne diacritice

Lukaşenko a semnat cu un sentiment de dezamăgire Acordul de constituire a Uniunii Economice Euroasiatice. Cu o zi înainte de a merge la Astana, el a convocat o şedinţă a Guvernului belarus, în cadrul căreia a constatat că Putin promitea altceva, atunci când vorbea iniţial despre UEEA. „Din păcate, acesta nu este acordul pe care a contat Belarusul şi nu este acordul pe care îl anunţau la început partenerii noştri, Federaţia Rusă, în primul rând”, a afirmat Lukaşenko. „Dacă vorbim despre o uniune economică, despre o Uniune Vamală veritabilă, cu drepturi depline, nu am tras de limbă pe nimeni. A fost propus ca acest tratat să nu conţină excepţii şi diferite limitări (în privinţa circulaţiei mărfurilor)…”, a specificat el.

Peste un timp, însă, Moscova s-a răzgândit. Ea nu mai era dispusă să elimine taxele vamale la exportul petrolului, gazelor naturale, medicamentelor şi altor produse, propunând Minskului să reglementeze comerţul acestora la nivel bilateral, ca să nu piardă sume importante de bani pentru bugetul Rusiei. Până la urmă, Lukaşenko a acceptat o soluţie de compromis, deşi cu o lună în urmă spunea că semnarea acordului trebuie amânată cu 10 ani, când Moscova va fi pregătită să-l semneze în formula „veritabilă”. Nu e prima dată când Lukaşenko declară una, dar face altceva, aşa cum doreşte Moscova. „Robul lui Putin”, l-a numit primul preşedinte belarus, Stanislav Şuşkevici, caracterizând astfel natura relaţiilor dintre Moscova şi Minsk. Însă, în cazul dat, Lukaşenko a cedat presiunilor nu fără un oarecare câştig, de dragul semnării proiectului său de suflet, Putin a fost nevoit să facă la rândul său unele cedări care vor costa bugetul Rusiei câteva miliarde de dolari şi sumele acestea se vor mări pe parcurs. În condiţiile când economia rusă abia „pâlpâie”, când povara cheltuielilor e tot mai mare în legătură cu anexarea Crimeii şi a războiului cu Ucraina, e de presupus că Moscova nu se va grăbi să desfacă punga pentru a pune în aplicare acordul cu Belarusul. Aşa că dezamăgirea lui Lukaşenko va fi şi mai mare, căci bugetul Belarusului şi trăinicia regimului său depind în mare măsură de petrolul rusesc, pe care îl procesează şi îl vinde în Europa.

Alta e situaţia Kazahstanului, care nu câştigă economic în urma semnării Acordului UEEA, căci nu duce lipsă de resurse naturale. Importul mărfurilor europene şi chineze pe piaţa kazahă are de suferit, în urma anulării taxelor vamale la importul din Rusia. Kazahii cumpără acum maşini ruseşti de calitate redusă, care sunt importate liber, scrie Bloomberg. Pot apărea probleme şi în legătură cu aderarea Kazahstanului la Organizaţia Mondială a Comerţului. Astana era nemulţumită, conform presei kazahe, de modul de funcţionare a Uniunii Vamale, acuzând concurenţa neloială faţă de producătorii kazahi în Rusia şi Belarus, considerând că în calea mărfurilor kazahe se pun bariere netarifare (norme sanitare şi fitosanitare) exagerate. Aceasta a făcut să crească disproporţia comercială în relaţiile cu partenerii din Uniunea Vamală, exportul kazah spre aceste ţări reducându-se, în loc să crească.

Deşi îşi atribuie ideea creării Uniunii Economice Euroasiatice, Nazarbaiev a semnat acest acord din considerente politice, pentru a nu supăra Moscova, pentru a preîntâmpina un posibil scenariu de ocupare a regiunilor sale nordice, asupra cărora au pretenţii naţionaliştii ruşi. Spectrul Crimeii îi determină pe kazahi să fie cât mai prudenţi, să anticipeze mişcările Rusiei. Astana nu are de gând să cedeze din suveranitatea sa, subliniind de fiecare dată că angajamentul ei se limitează doar la aspecte economice, pronunţându-se împotriva „politizării excesive” a viitoarei Uniuni, întreprinzând, pe de altă parte, acţiuni de consolidare a independenţei Kazahstanului şi de apropiere faţă de celelalte state turcice. Nazarbaiev a insistat ca subiectele privind apărarea frontierelor, politica migrațională, sistemul de apărare și securitate, ocrotirea sănătății, educația, știința, cultura, codurile civile şi penale să fie excluse din Acordul UEEA, deoarece aceste sfere „sunt subiecte ale politicii interne ale statului”.

Pe de altă parte, Moscova a conceput acordul în aşa fel, încât să poată interveni „manual”, pentru a corecta evoluţia UEEA în direcţia dorită. Se poate spune că noua construcţie anunţată joi la Astana este rezultanta a trei vectori de natură diferită: visul lui Putin de refacere a URSS, instinctul de supravieţuire politică şi „echilibristica” lui Lukaşenko, prudenţa, şiretenia lui Nazarbaiev în faţa neoimperialismului rus. Interesele Rusiei, Belarusului şi Kazahstanului sunt divergente în acest proiect. Sunt racul, broasca şi o ştiucă ce s-au apucat să ducă „un sac cu grâu încărcat”.

Oricum, doar lipsa Ucrainei îl face să sufere, umbreşte sărbătoarea lui Putin.