Unde se duc banii Uniunii Europene?

Semne diacritice

Semnarea istoricului Acord de Asociere cu UE a reaprins mai vechea discuție despre banii care vin din străinătate, de la UE, SUA, Banca Mondială, BERD, BEI, de la unele state europene, care ne oferă asistență financiară, - nu e zi să nu aflăm despre donații sau împrumuturi generoase oferite Republicii Moldova. Din când în când, autoritățile difuzează comunicate despre proiectele sau domeniile unde vor fi îndreptați banii respectivi, vedem uneori la televizor cum se taie panglici, cum se dau în folosință unele obiective, dar un tablou general ne lipsește. Unde se duc acești bani? – e o temă de speculații permanente, de acuzații și suspiciuni, pe care guvernarea nu se grăbește să le combată sau nu le dezminte cu operativitatea necesară.

Firește, acest vid informațional favorizează opinia că „banii se duc în nisip”, că sunt furați sau folosiți pentru luxul funcționarilor, pentru salarii sau premii exorbitante. Cei mai vocali, în acest sens, sunt, firește, comuniștii și alți politicieni cărora nu le este pe plac cursul de integrare europeană.

Pentru cei care o fi crezând ca mine că informația necesară privind suma asistenței financiare, a împrumuturilor din străinătate și a modului de folosire a acestor bani este stocată pe undeva, că guvernarea este atât de prinsă în activitatea de zi cu zi, în procesul de reformare a economiei naționale, a statului în general, încât nu reușește să comunice la această temă cu cetățenii R. Moldova, le pot spune că, dacă o fi existând, informația respectivă nu e ușor de găsit. Autorul acestor rânduri a încercat acest lucru, folosind internetul, accesând mai multe site-uri oficiale, al Guvernului, Ministerului Finanțelor, chiar și al Delegației Uniunii Europene la Chișinău, dar căutările au fost zadarnice.

Fiindcă i-am auzit pe mai mulți politicieni spunând că o mare parte din bani sunt folosiți pentru a acoperi cheltuielile bugetului, mi-am zis să mă uit prin legea bugetului de stat 2014. Într-adevăr, la venituri, din cele 25 814 830,3 mii de lei, 2 459 214,2 mii de lei (circa 130 de milioane de euro) sunt asigurați din granturi externe, ceea ce constituie 9,5% din venituri. Probabil, din granturi va fi acoperită și o anumită parte din deficitul de peste 2,4 miliarde de lei la cheltuieli.

De altfel, cam aceeași este proporția granturilor externe în bugetul pe anul 2013. În bugetul pentru 2010, primul alcătuit de guvernarea proeuropeană, granturile externe asigurau 13 la sută din veniturile planificate (2114000 mii de lei din 16330789,9 mii de lei venituri anuale). Prin urmare, putem constata o tendință de diminuare a ponderii asistenței europene în bugetul de stat al Republicii Moldova. Oricum,suma de 130 de milioane de euro pentru anul 2014 este impunătoare. Posibil, Guvernul, Parlamentul, partidele de guvernământ se „jenează” de faptul că nu sunt capabile să asigure sută la sută veniturile din bugetul de stat, că Republica Moldova se menține, de fapt, din „pomana” Europei.

Dar să nu credeți că Voronin și tovarășii săi comuniști din PCRM se descurcau mai bine din acest punct de vedere. Dimpotrivă. Din 13 099 881,3 mii de lei venituri la buget pentru anul 2009, erau acoperite din surse externe 33%. 4 298 525,8 mii de lei erau „intrări din împrumuturi externe”. Cu alte cuvinte, pentru a „demonstra” că R. Moldova este o „oază de stabilitate” în oceanul crizei financiare mondiale, comuniștii împrumutaseră peste 300 de milioane de euro, ca să-i cheltuiască pe salarii și pensii. Ei acuză guvernarea proeuropeană de ceea ce au făcut doar ei înșiși: și-au asigurat menținerea la putere pe contul viitorului copiilor noștri.

Vestea bună e că, odată cu semnarea Acordului de Asociere cu UE, vom avea garantat, printre altele, și un control riguros al cheltuirii fondurilor europene. La capitolul 2 al Acordului de Asociere cu UE, sunt prevăzute „măsuri pentru prevenirea și combaterea fraudei, corupţiei și a altor activităţi ilegale”. Comisia Europeană „are dreptul să obţină dovezi precum că procedurile referitoare la achiziţii și granturi respectă principiile transparenţei, egalităţii de tratament și nediscriminării, împiedică orice conflict de interese, oferă garanţii echivalente standardelor acceptate la nivel internaţional și asigură respectarea prevederilor bunei gestiuni financiare”.

„Comisia și Curtea de Conturi Europeană (ECA) au dreptul să examineze dacă toate cheltuielile legate de utilizarea fondurilor UE au fost efectuate în mod legal și cu respectarea procedurilor în vigoare și dacă s-a asigurat o bună gestiune financiară”. Aceste controale „vor fi bazate pe evidențe și, dacă este necesar, vor fi efectuate la faţa locului, în spaţiile oricărei entităţi care gestionează fonduri europene sau ia parte la utilizarea acestor fonduri”.

Acordul permite ca Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) „să efectueze controale și inspecţii la faţa locului cu scopul de a proteja interesele financiare ale UE împotriva fraudei și altor abateri”.

Așa că, păzea! Scriu aceasta și pentru politicienii și funcționarii noștri. Să nu spună că nu au știut.