Nicolae Negru // Ultima redută a Rusiei în Republica Moldova

Semne diacritice

Când un deputat spune de la tribună lucruri trăsnite, acestea merită comentate, căci exprimă un punct de vedere, care se poate materializa în politica statului respectiv.

Konstantin Zatulin, deputat, prim-vicepreședinte al „Comitetului pentru afacerile CSI, integrarea eurasiatică și relațiile cu compatrioții” din cadrul Dumei de Stat a Federației Ruse, a admonstat-o pe Maia Sandu, președintele Republicii Moldova „cu pașaport românesc”, pentru faptul că „numește în continuare limba moldovenească drept românească”, deși lui (Konstantin Zatulin), de exemplu, „ca istoric” îi este „clar că Moldova e cu mult mai în vârstă decât România, ca formațiune autonomă, cnezat și stat”.

Dl Zatulin a absolvit facultatea de istorie a MGU, a făcut și doctorantura la aceeași facultate, de aceea afirmațiile sale par atât de surprinzătoare, nelalocul lor. Astfel de „argumente” pot veni de la un Dodon, de la persoane care nu-și obosesc mintea cu cititul cărților de istorie sau lingvistică, le suportăm în polemici accidentale, prin transportul public sau în stradă. E ciudat să auzi de la cea mai înaltă tribună a Rusiei această formă „șmecheră”, primitivă, de excitare a patriotismului moldovenesc. La aceasta a ajuns Măreața Rusie?

Moldova e parte componentă a României și a spune că e mai veche e egal cu a spune că o parte a organismului e mai veche decât organismul întreg. Cu același succes am putea afirma că cnezatul Novgorod sau Moscova e mult mai vechi decât Rusia, apărută abia în 1721. Dar înseamnă aceasta că limba novgorodenilor nu poate fi limba rusă? Analogic, de ce limba moldovenilor nu poate fi limba română? Dl Zatulin ar face bine să nu să se dea, ca Dodon, „oleacă lingvist”, ci să se bazeze pe concluziile lingviștilor adevărați, cu renume mondial, inclusiv ruși, ca R. A. Budagov, de exemplu.

Iar dacă gaspadin Zatulin crede cumva că Republica Moldova e Moldova, această substituire e falsă, din cauza Rusiei, care a ocupat teritoriul dintre Nistru și Prut și l-a rupt, în 1812, din trupul Țării Moldovei, formând aici gubernia Basarabia și promovând o politică de ștergere a tot ce era moldovenesc și panromânesc. Republica Moldova împlinește 30 de ani și nu are cum să fie mai veche decât România. Moldova, unindu-se în 1859, cu Muntenia (Valahia) și formând împreună statul unitar România, se reprezintă pe sine însăși: Moldova e România. Spunând că Moldova e mai veche decât România, spunem că Moldova e mai veche decât ea însăși. Ceea ce e absurd, nu-i așa?

Rusia sovietică și-a amintit de patriotismul moldovenesc după 1918, când Basarabia s-a reunit cu Moldova, devenind astfel parte a României. Până atunci administrația țaristă a suprimat cu înverșunare orice sentiment național, a ars cărțile bisericești în limba română, s-a opus deschiderii de școli în limba română și a interzis comunicarea cu moldovenii de peste Prut. Moldovenismul e folosit și azi ca scut împotriva procesului firesc de reapropiere și de întoarcere a Republicii Moldova acasă.

Politica Rusiei „democratice”, după 1991, e continuarea politicii imperiale din perioada sovietică. Ținta e categoria de cetățeni spălați pe creier, cărora li s-a inoculat ura față de români și România. Pentru ei a vorbit dl Zatulin de la tribuna Dumei de Stat a Rusiei. Scopul acestui demers mincinos, manipulator e să facă să fim cât mai puțini. Dacă vorbim limba română suntem sub treizeci de milioane de oameni. Dacă vorbim „limba moldovenească” suntem două milioane. E o diferență enormă, care contează din punct de vedere cultural, în primul rând, dar și politic, și geopolitic.

De altfel, după orientarea geopolitică, prima diferență dintre partidele prorusești și proeuropene e atitudinea față de glotonimul „limba română”. Toate partidele prorusești îl resping cu înverșunare. De parcă „limba moldovenească” ar fi ultima redută a Rusiei în Republica Moldova.

PS: Deputatul Konstantin Zatulin e capabil să declare orice. El a mai afirmat de la aceeași tribună că războiul moldo-rus din 1992 a izbucnit fiindcă transnistrenii erau forțați „să se dezică de limba și naționalitatea lor”.