România alocă 23,9% din cheltuielile de consum pentru alimente. Cum se situează în lume

Nigeria alocă cea mai mare parte a cheltuielilor de consum pentru alimente: 56%. Prin comparație, în Statele Unite și Singapore, ponderea este de numai aproximativ 6%.

Myanmar (55%) și Laos (54%) completează primele trei poziții, în timp ce în mai multe țări bogate cheltuielile pentru alimente reprezintă mai puțin de 10%. O pondere mai mare poate însemna o vulnerabilitate mai ridicată la creșterea prețurilor alimentelor.

Cât din cheltuielile unei gospodării ajunge la alimente? Răspunsul depinde de locul în care trăiește: poate fi vorba de o mică parte sau de mai mult de jumătate din buget.

Vizualizarea realizată de Arciom Antanovič folosește date din 2025 ale Serviciului de Cercetare Economică al Departamentului Agriculturii al SUA (USDA) și compară cheltuielile pentru alimente în 103 țări. Sunt luate în calcul alimentele cumpărate pentru consum acasă, fără mesele la restaurant, alcool și tutun.

În ce țări se cheltuiește cel mai mult pentru alimente? Clasamentul de mai jos arată ponderea cheltuielilor de consum alocată alimentelor, pe baza datelor USDA privind cheltuielile internaționale pentru alimente și băuturi alcoolice.

Nigeria — 56,2%; Myanmar — 54,8%; Laos — 53,9%; Kenya — 48,7%; Turkmenistan — 46,3%; Tanzania — 45,8%; Uzbekistan — 44,8%; Coasta de Fildeș — 42,8%; Camerun — 42,8%; Kazahstan — 41,7%; Ucraina — 41,6%; Algeria — 41,5%; Guatemala — 40,6%; Etiopia — 39,2%; Ghana — 38,7%.

Angola — 38,2%; Azerbaidjan — 37,6%; Filipine — 35,8%; Uganda — 34,9%; Maroc — 34,4%; Irak — 34,3%; Cambodgia — 34,0%; Indonezia — 33,1%; Egipt — 33,0%; Pakistan — 32,8%; Bosnia și Herțegovina — 31,9%; Georgia — 31,0%; Belarus — 30,6%; Honduras — 30,3%; Macedonia de Nord — 29,8%.

Bangladesh — 29,6%; Sri Lanka — 29,4%; India — 28,1%; Bolivia — 28,1%; Paraguay — 27,7%; Iran — 27,6%; Argentina — 26,7%; Vietnam — 26,4%; El Salvador — 26,1%; Rusia — 25,7%; Malaezia — 25,5%; Mexic — 25,4%; Iordania — 24,5%; Thailanda — 24,1%; România — 23,9%.

Ecuador — 23,4%; Serbia — 23,3%; Peru — 23,1%; Croația — 22,9%; Tunisia — 22,9%; Bulgaria — 22,3%; Columbia — 22,0%; Turcia — 21,6%; Oman — 21,4%; Costa Rica — 21,4%; Chile — 21,0%; Arabia Saudită — 20,9%; Republica Dominicană — 20,7%; Estonia — 20,4%; Liban — 20,1%.

Letonia — 19,3%; Slovacia — 19,0%; Venezuela — 18,9%; Uruguay — 18,8%; Lituania — 18,8%; China — 18,1%; Portugalia — 18,0%; Kuweit — 17,8%; Polonia — 17,8%; Panama — 17,5%; Ungaria — 17,1%; Africa de Sud — 16,7%; Japonia — 16,3%; Israel — 15,6%; Italia — 14,9%.

Grecia — 14,9%; Cehia — 14,8%; Slovenia — 14,2%; Qatar — 14,1%; Suedia — 13,7%; Bahrain — 13,5%; Franța — 13,3%; Taiwan — 12,9%; Finlanda — 12,9%; Spania — 12,8%; Coreea de Sud — 12,8%; Noua Zeelandă — 12,6%; Belgia — 12,5%; Norvegia — 11,9%; Danemarca — 11,7%.

Brazilia — 11,7%; Țările de Jos — 11,6%; Germania — 11,5%; Emiratele Arabe Unite — 10,8%; Austria — 9,9%; Australia — 9,8%; Canada — 9,5%; Hong Kong — 8,5%; Elveția — 8,5%; Regatul Unit — 8,3%; Irlanda — 8,3%; Statele Unite — 6,4%; Singapore — 6,3%.

Diferența dintre țările cu cele mai mari și cele mai mici ponderi este considerabilă. În Nigeria, mai mult de jumătate din cheltuielile de consum sunt destinate alimentelor cumpărate pentru acasă. În Statele Unite și Singapore, ponderea este de aproximativ 6%.

De ce diferă cheltuielile pentru alimente de la o regiune la alta? Diferențele de venit contribuie la explicarea acestor discrepanțe. Potrivit legii lui Engel, un principiu economic, gospodăriile alocă, în general, o proporție mai mică din cheltuieli pentru alimente pe măsură ce veniturile cresc, chiar dacă suma cheltuită pe hrană poate fi mai mare.

Tiparul corespunde schimbărilor veniturilor la nivel mondial din ultimele decenii, însă diferențele regionale rămân evidente. În Africa, ponderea din Nigeria, de 56%, contrastează cu cea din Africa de Sud, de 17%. În Asia, nivelul din Myanmar, de 55%, este de aproape zece ori mai mare decât cel din Singapore, de 6%.

Aceste cifre măsoară ponderea cheltuielilor de consum, nu costul absolut al cumpărăturilor alimentare. Prin urmare, țările cu procente mai mici pot cheltui totuși mult mai mult pe alimente, în dolari.

Inflația alimentară și insecuritatea alimentară. Scumpirea alimentelor pune presiune suplimentară asupra gospodăriilor care cheltuiesc deja o parte importantă din venituri pentru cumpărături. Creșterea prețurilor la produsele alimentare de bază poate obliga familiile să reducă alte cheltuieli esențiale.

Potrivit Programului Alimentar Mondial, conflictele, șocurile climatice și presiunile economice continuă să alimenteze insecuritatea alimentară la nivel mondial. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură subliniază, de asemenea, că accesul la o alimentație sănătoasă și la prețuri accesibile este esențial pentru sănătate și dezvoltare economică.

O pondere mai mare a cheltuielilor pentru hrană nu înseamnă neapărat că oamenii suferă de foame. Totuși, aceasta poate indica o vulnerabilitate financiară mai mare atunci când prețurile alimentelor cresc mai repede decât veniturile gospodăriilor.

Pentru a afla cum ar putea afecta scumpirile consumatorii din întreaga lume, articolul „Unde va lovi cel mai puternic inflația alimentară în 2026” poate fi consultat în aplicația Voronoi. Comparația evidențiază modul în care cheltuielile pentru alimente diferă la nivel mondial și cum influențează veniturile bugetele gospodăriilor.