Nicolae Negru // Șor își scoate din nou centura: un protest deja vu sau geopolitica stă la pândă

Semne diacritice

Protestul de ieri parcă l-am mai văzut în centrul Chișinăului, nu o singură dată. Seamănă cu mai toate mitingurile precedente convocate de Platforma DA și PAS. Și nu doar prin frazeologie, slogane și acuzații la adresa guvernării - „stat capturat”, „dictatură”, „călăi”, „hărțuirea opoziției” etcetera, ci și organizațional - venirea din diferite direcții, instalarea de corturi „aduse de acasă”, dar - ce coincidență! - identice, în fața Parlamentului.

În fruntea coloanei se afla președintele raionului Orhei, Dinu Țurcanu, și primarul Orheiului, Pavel Verejanu. Țurcanu purta o cămașă națională „a la Andrei Năstase” și lui i-a revenit sarcina să controleze microfonul, să rostească primul discurs și să coordoneze luările de cuvânt, imitându-l în mod evident pe ex-liderul Platformei DA (deși, trebuie să recunoaștem, îi lipsesc dezinvoltura, dexteritatea oratorică a lui Năstase).

Impresia generală e că în mod conștient sau inconștient, organizatorii au conceput un protest asemănător cu protestele antioligarhice de la 2015 încoace, care au dus la căderea regimului Plahotniuc și la fuga lui Ilan Șor. Tâlharii s-au organizat și au hotărât să-i spună Maiei Sandu și PAS exact ceea ce li se spunea lor. Dar fiindcă patetismul protestatarilor de ieri era în mare măsură fals - nu numai Ilan Șor, ci și alți vorbitori scandau ceea ce nu puteau să creadă nici ei înșiși - că e dictatură, că mor de foame, că Maia Sandu și-a trimis familia peste hotare, că reprezentanții guvernării s-au speriat și că vor fugi, că se dorește implicarea Republicii Moldova în război etc.- protestul semăna cu o înscenare, cu o manifestare teatralizată, iar numărul insuficient de protestatari accentua inconsistența amenințărilor, făcea ca mitingul să arate ca o parodie, ca o copie grotescă a mitingurilor antioligarhice de cândva. Șor și-a scos din nou „centura”, amenințând („Maia Sandu - noi venim, cemodan - vogzal - Berlin”), dar efectul nu se prea deosebește de cel de data trecută, nimeni nu s-a speriat.

Ceea ce demonstrau vorbitorii de fapt e că hoțul Ilan Șor controlează raionul Orhei, că și-a plasat marionetele în fruntea raionului și că au pornit împotriva guvernării centrale, dar cred ele că sunt credibile, că vor obține același efect, că banii vor înlocui entuziasmul de altădată și ei vor prelua puterea ca Maia Sandu? Ar însemna că finanțatorii protestelor sunt naivi, dar ei nu sunt. Atunci care e scopul lor adevărat?

Lipsa de credibilitate, reputația de tâlhar a lui Șor s-a făcut simțită. Deși s-a investit mulți bani în acest protest, organizat ca la carte, revolta tâlharilor din spate pare să fi eșuat, numărul participanților a lăsat de dorit, nu a impresionat, toți vorbitori și-au exprimat dorința ca data viitoare să vadă un număr mai mare de oameni în centrul Chișinăului. Cu certitudine, nu erau nici pe departe cincizeci de mii de oameni, cum a anunțat unul dintre vorbitori, datele poliției - sub 7 mii de oameni, par mai aproape de adevăr. Mulți cetățeni porniți spre Chișinău nu au putut ajunge, din cauza că autoritățile le-ar fi pus piedici, s-au plâns organizatorii. Nu excludem că așa a fost, nu neapărat la indicația cuiva, dar dacă ar fi dorit tare, o bună parte din ei ar fi reușit să ajungă.

Totuși, e greu de crezut că Maia Sandu va da înapoi, că va demisiona dacă s-ar aduna 50 de mii de oameni. De ce dar își cheltuiește Șor banii furați? Transportarea a mii de cetățeni spre Chișinău îl costă destul de mult. Sau poate scopul său e mult mai modest? În aparență, el a început prea devreme protestele, nu a așteptat până va veni iarna și cetățenii vor îngheța în apartamente. De ce nu are răbdare? Fiindcă nu e sigur că cetățenii vor îngheța? Sau vrea să ocupe „terenul” înaintea altor forțe politice?

Posibil, mesajul prorusesc al Partidului Șor este cheia acestei enigme. Șor vrea să transforme partidul în principala forță de opoziție, atrăgând o parte din electoratul socialist, pe cel care susține „demilitarizarea” și „denazificarea” Ucrainei. Kremlinul, fiind în cautarea unui înlocuitor pentru Dodon, Șor se autopropune, vrea să cucerească inima lui Putin. Vizita deputaților șoriști la Moscova a fost un semnal că tâlharul care se vede prim-ministru este acceptat acolo.

În mijlocul protestatarilor puteau fi văzute persoane care își ascundeau privirea și nu păreau interesate, nu reacționau la discursurile vorbitorilor, rolul lor era mai curând de observatori, decât de participanți. Posibil protestul șoriștilor servește doar ca „ambianță” pentru manifestarea altor forțe, a unor „omuleți verzi”, care nu i se supun lui Șor, care vor intra în acțiune la semnalul adevăratului organizator. Posibil, Șor cu banii săi pregătește terenul pentru apariția în scena moldavă a altui jucător nemulțumit, supărat pe actuala guvernare. Ca și în protestele antioligarhice de până acum, geopolitica stă la pândă.