„Pronosticul” Ambasadorului James Pettit și gura lui Dodon

Semne diacritice

Pe Dodon îl ia gura pe dinainte, vorbește fără el tot mai des. Marțea trecută, la întâlnirea cu jurnaliștii de pe ambele maluri ale Nistrului, ea s-a lăudat că l-a lipsit pe Traian Băsescu de cetățenia moldovenească pentru a nu admite implicarea ex-președintelui român în lupta politică de la Chișinău de partea unioniștilor și i-a avertizat pe judecătorii care examinează cauza cetățeniei lui Băsescu să se gândească bine înainte de a da verdictul, deoarece de președintele Republicii Moldova depinde numirea lor în funcție.

Au dreptate avocații lui Băsescu, gurii lui Dodon nu-i pasă de lege, adevăratul motiv de care s-a ghidat e de natură politică, românofobă, iar independența justiției e vorbă goală pentru ea. Poate mi-a scăpat, dar nu i-am auzit pe „câinii de pază” ai statului de drept să taxeze organul de vorbire al președintelui Republicii Moldova pentru dispreț față de justiție și nici Consiliul Superior al Magistraturii n-a zis „nici câr, nici mâr” în acest caz.

La aceeași întâlnire, gura lui Dodon și-a asumat meritul de a fi obținut revizuirea contractului de livrare a energiei electrice cu compania ucraineană care câștigase concursul respectiv, contribuind la includerea Centralei de la Cuciurgan în schema de aprovizionare a Republicii Moldova cu curent electric, salvând astfel bugetul separatist.

Ceea ce nu a fost ușor, s-a lamentat organul vorbitor, mai adăugând în lista realizărilor sale și plăcuțele cu numere de înmatriculare auto pentru transnistreni, ca ei să poată circula în afara Republicii Moldova. Gura lui Dodon nu a spus cât l-a costat toate aceste „victorii”, la care trebuie să adăugăm și noi încă cel puțin una – amânarea, pentru a doua oară, a deschiderii Biroului NATO la Chișinău, dar se poate presupune că „nota de plată” conține neapărat inițiativa sistemului electoral mixt.

xxxx

Ambasadorul SUA, James Pettit, nu pare să ia în serios perspectiva câștigării viitoarelor alegeri parlamentare de către Dodon cu PSRM. Vorbind la Jurnal TV, citat de IPN, despre intențiile de schimbare a sistemului electoral, dl Pettit le-a caracterizat ca acțiuni de „consolodare a puterii” mai remarcând, pentru prima dată de la „omologarea” coordonatorului executiv al majorității parlamentare, în contextul recentei „relansări a dialogului strategic Republica Moldova – SUA”, un efort mai scăzut din partea guvernării actuale la etapa implementării, comparativ cu cea a elaborării și adoptării unor legi necesare.

Iarăși simptomatic, Ambasadorul american anticipează, cu o detașare profesionistă, că sistemul electoral va fi schimbat: „Eu cred că noul sistem electoral va fi totuși votat, în pofida unor sugestii ale celor de la OSCE sau ale experților Comisiei de la Veneția”, declară el. E un pronostic care, foarte probabil, nu se bazează doar pe impresii sau intuiție. Doleanța Ambasadorului ca „cel puțin să se țină cont de restul sugestiilor Comisiei de la Veneția, care pot îmbunătăți esența cadrului legislativ”, pare un mod diplomatic de împăcare cu o situație în care nu există mișcări bune. Întrebarea e dacă împăcarea a fost stabilită dinainte sau a fost decisă abia acum. Cele 4,1 milioane de dolari, acordate de guvernul SUA săptămâna trecută pentru „susţinerea eforturilor în domeniul consolidării justiţiei şi a reformei judiciare, combaterea corupţiei, traficului de persoane şi a criminalităţii organizate” ar sugera că relațiile dintre Republica Moldova și SUA sunt încă stabile, în pofida acțiunilor de „consolidare a puterii” întreprinse de PD.

„Cu referire la propunerile privind schimbarea Codului Electoral, părţile au subliniat că implementarea recomandărilor Comisiei de la Veneţia este crucială în procesul de ajustare a legislaţiei electorale”, se spune în „Declarația comună” de după întâlnirea dintre Andrei Galbur, ministrul de Externe și al Integrării Europene, şi Bridget Brink, asistentul adjunct al Secretarului de Stat al Statelor Unite ale Americii pentru Afaceri Europene și Eurasiatice, venită la Chișinău, pe 23 iunie, pentru „relansarea dialogului strategic moldo-american”. Se poate observa însă că în declarație nu se mai pune accentul pe „toate recomandările” Comisiei de la Veneția.

Există și un prilej de consolare în situația dată: sistemul electoral mixt nu e „sfârșitul lumii”, se mai folosește și prin alte părți, e mai bun decât cel uninominal, partidele, ideologia, doctrinele contează cel puțin în partea alegerii deputaților pe liste de partid, și, prin urmare, e necesar să se lupte pentru perfecționarea proiectului în cauză, inclusiv coborârea pragului de trecere în Parlament. Boicotarea dezbaterilor, chiar dacă pare logică de această dată, are rost numai dacă se va ajunge la boicotarea alegerilor. Iar boicotarea alegerilor în contextul actual, în speranța că acestea nu vor fi recunoscute de Occident, e un risc totuși destul de mare, frizând naivitatea. E ca și cum ai descuraja un pirat citindu-i regulile comerțului internațional.