Nicolae Negru // Ne despărțim de Băsescu sau eu cu cine votez la europarlamentare?

Semne diacritice

Duminica viitoare vom merge la secțiile de votare, ca cetățeni români, să alegem deputații Parlamentului European. Nu e inutil să spunem că prezența noastră la vot contează mai mult ca alte dăți: deputații europeni pot ajuta Ucraina să reziste în fața agresiunii ruse, iar pe rezistența ei se ține viitorul Europei și ordinea mondială așa cum o cunoaștem azi. Nu este deloc exagerat să se spună că pe frontul din Ucraina se hotărăște și destinul nostru, nu numai al românilor de partea stângă a Prutului, cum se crede de cele mai multe ori, ci și al celora de pe partea sa dreaptă.

Ar fi păcat să ratăm șansa de a trimite la Bruxelles persoane adecvate, care să reprezinte interesele tuturor românilor și ale ambelor state românești, să susțină integrarea europeană a Republicii Moldova, procesul de apropiere cât mai strânsă de România.

Există pe listele tuturor partidelor persoane care au contribuit mult, pe parcursul mai multor ani, la cauza noastră în Parlamentul European și în Comisia Europeană, ne amintim de acțiunile lor, chiar dacă ne scapă afilierea lor politică: Sigfried Mureșan, Dacian Cioloș, Traian Băsescu, Eugen Tomac, Dan Tudorache, Adina Vălean și mulți alții...

Ca să nu greșim, e bine să fim atenți la viziunile candidaților. Dacă euroscepticii, populiștii, putiniștii de tip Șoșoacă sunt cunoscuți de toată lumea, mai greu e să-i identificăm pe unii putiniști camuflați. Mesajele, narativele lor sunt, în ultima vreme, „neutre” sau „pacifiste”, declară că nu sprijină pe nimeni, nici pe ucraineni, nici pe ruși din considerentul, spun ei, că și unii, și alții le-ar fi făcut rău românilor. Lasă să se bată rușii cu ucrainenii, nu contează cine va învinge, românii nu trebuie să se implice de partea nimănui, când doi se bat, al treilea câștigă - aceasta e noua lor tactică diversionistă.

Nu vor avea românii nimic de câștigat, dacă învinge Rusia și ajunge la Nistru. Înțelegem că unor „neutri” nu le pasă de românii din stânga Prutului, că unionismul lor e de fațadă, pentru a obține niște voturi de la noi, dar nu numai Republica Moldova se poate pomeni în pericol, ci și România întreagă, chiar aflându-se sub umbrela NATO, dacă armata ucraineană nu rezistă în fața armatei ruse.

Căci scopul pe care și l-a pus Putin nu e doar refacerea imperiului, a „Rusiei Istorice”, din care a făcut parte și Basarabia, ci e mult mai larg: restabilirea rolului de „hegemon” pe care l-a avut Rusia în Europa, până la prăbușirea URSS. Obiectivul geopolitic al lui Putin a fost anunțat în ultimatumul său din decembrie 2021: NATO să se retragă la linia anului 1997, iar România și celelalte state est-europene să revină în „sfera de influență” a Moscovei.

Anticipând o eventuală situație de acest fel, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia au declarat recent că își vor trimite unitățile militare în Ucraina, dacă armată rusă reușește să spargă frontul ucrainean. Ele înțeleg că le va fi mult mai dificil să reziste în fața unei armate ruse victorioase. Mai cu seamă dacă la Casa Albă va veni un președinte axat pe probleme interne – America First - dispus să izoleze SUA, să-i lase mână liberă lui Putin în Europa, refuzând să-și onoreze angajamentele din cadrul NATO.

În mod evident, „neutraliștii”, dacă nu sunt niște naivi de profesie, sunt „așteptacii” armatei ruse. Nouă nu ne este în drum cu ei, nu ne putem bizui pe partidele care nu ajută sau nu vor ajuta Ucraina să învingă, nu le vom alege în Parlamentul European.

Înrudiți cu „neutrii” sunt „pacifiștii”, care vor să-l așeze pe Zelenski la masa de negocieri cu Putin, care, la rândul său, e de acord să negocieze, cu condiția ca Zelenski să accepte „realitatea de pe teren”, adică anexarea de către Rusia a teritoriilor ucrainene deja ocupate. Băsescu ne spunea zilele trecute la M1 că resursele Rusiei sunt mult mai mari decât ale Ucrainei și Occidentul trebuie să țină cont de aceasta atunci când își formulează victoria în acest război. Așa e, dar situația se inversează, dacă Ucrainei i se pun la dispoziție resursele Occidentului.

Dacă ții la ordinea în care o țară nu își poate ataca vecinul doar fiindcă acesta nu posedă arma nucleară și nici numărul de tancuri pe care îl posedă ea, ajuți Ucraina cu toate resursele pe care le ai. Pe undeva pe aici ne despărțim de Băsescu. Poziția sa e mai plăcută pentru Putin, căci îi permite să-i deposedeze de teritorii, pe rând, pe toți vecinii, căci nimeni nu dispune de resursele și bombele sale. Despre „pacifiștii” care refuză să ajute Ucraina, pentru a nu întreține războiul, dar nu cheamă Rusia să-și retragă trupele de pe teritoriul ucrainean nici nu are rost să mai vorbim.

Nu-i trimitem în Parlamentul European pe cei care pot bloca, sub un pretext sau altul, „suveranist” sau „unionist”, sprijinul pentru Ucraina. Din acest unghi de vedere, menționăm ca fiind adecvată politica externă a alianței PSD-PNL, care ajută Ucraina fără să-i pună condiții, încercând în același timp să rezolve diplomatic unele probleme legate de situația etnicilor români de acolo. Faptul că Kievul a fost de acord să nu-i mai împartă în „români” și „moldoveni” e un pas în direcția corectă.

Avem de unde alege. Merită atenție și partide ca USR, Mișcarea Populară, care și-au unit eforturile formând o alianță – ADU, și partidul condus de Dacian Cioloș, REPER, și alte formațiuni în care aveți încredere că nu ascund sub tricolor natura mârșavă, trădătoare, de idioți utili sau agenți plătiți al Moscovei, că nu se vor alia cu forțe distructive, populiste, extremiste din alte țări, ca să lucreze nu pentru consolidarea Uniunii Europene, ci pentru destabilizarea, destrămarea ei, cum i-ar plăcea lui Putin. Numai participând la alegeri putem dejuca astfel de planuri.