Atacurile cibernetice, armă-cheie pentru SUA și Israel în războiul împotriva Iranului

Sâmbătă, avioane de luptă americane și israeliene au început o amplă campanie de bombardamente împotriva Iranului, în urma căreia au fost uciși liderul suprem Ali Khamenei și mai mulți oficiali de rang înalt ai guvernului. Loviturile au vizat atât obiective militare, cât și ținte civile din întreaga țară, inclusiv o școală de fete, unde au murit cel puțin 168 de copii și adulți.

După câteva zile de conflict, mai multe relatări și declarații ale unor oficiali guvernamentali au indicat că operațiunile cibernetice au jucat un rol semnificativ la începutul războiului. Acest lucru arată că, în prezent, atacurile informatice pot deveni o componentă importantă a conflictelor și războaielor din lumea reală, sprijinind loviturile kinetice, furnizând informații prin activități de supraveghere, dar și fiind folosite în cadrul operațiunilor psihologice (psyops).

Cea mai directă confirmare a implicării unor operațiuni cibernetice în declanșarea războiului a venit de la șeful statului major interarme al SUA, generalul Dan Caine. Acesta a declarat că „operațiunile coordonate în spațiu și în mediul cibernetic au perturbat eficient rețelele de comunicații și de senzori” din Iran înaintea atacului, „lăsând adversarul fără capacitatea de a vedea, coordona sau de a răspunde în mod eficient”.

Obiectivul, a explicat Caine într-o conferință de presă, a fost să „perturbăm, dezorientăm și să confundem inamicul”.

Un alt exemplu de operațiune combinată, în care atacurile cinetice au fost coordonate cu cele cibernetice, îl reprezintă loviturile Israelului asupra birourilor a două canale ale postului de televiziune de stat Islamic Republic of Iran Broadcasting (IRIB). După bombardament, Forțele de Apărare ale Israelului au deturnat emisia acestor canale și au difuzat discursuri ale lui Donald Trump și ale premierului israelian Benjamin Netanyahu, prin care îi îndemnau pe iranieni să se ridice împotriva regimului. Un atac informatic similar asupra unuia dintre canale avusese loc și în luna ianuarie.

În cadrul operațiunii de eliminare a lui Khamenei, agenți israelieni ar fi utilizat informații obținute din hackuirea camerelor de supraveghere a traficului din Teheran. Conform unor surse anonime citate de presă, Israelul ar fi avut acces de ani de zile la această rețea de camere, precum și la „o penetrare profundă a rețelelor de telefonie mobilă”.

Au fost raportate și atacuri cibernetice neatribuite oficial, care par însă, cu mare probabilitate, a fi fost opera hackerilor ce acționează pentru guvernele american sau israelian. Potrivit mai multor relatări, în prima zi a războiului, hackeri au compromis o aplicație iraniană de rugăciune foarte populară, BadeSaba Calendar, și au trimis câteva mesaje tuturor utilizatorilor.

„Pentru libertatea fraților și surorilor noastre iraniene, acesta este un apel către toate forțele opresive — depuneți armele sau alăturați-vă forțelor de eliberare”, se arăta într-unul dintre mesaje. „Numai în acest fel vă puteți salva viețile. Pentru un Iran liber.”

Aceste mesaje au arătat clar că era vorba despre o operațiune psihologică, concepută pentru a influența persoanele mai apropiate de regim decât restul populației. Prin astfel de tehnici, se încearcă slăbirea coeziunii interne și subminarea loialității față de autorități.

Ca reacție la aceste acțiuni, până în prezent, hackerii iranieni s-au dovedit în mare parte ineficienți. Capacitatea lor de ripostă nu a produs efecte notabile în spațiul cibernetic internațional, iar impactul operațiunilor defensive sau de contraatac pare limitat.

Este important însă de subliniat că, deși aceste operațiuni cibernetice sunt foarte probabil reale, ele s-ar putea să nu fi avut un rol decisiv în desfășurarea conflictului. Războiul ramâne, în esență, un proces dominat de bombardamente și lovituri fizice. De aceea, este posibil să existe și o tendință a autorităților de a exagera efectele acțiunilor cibernetice, folosindu-le ca instrument de intimidare și pentru a insufla teamă în rândul adversarului.

O situație similară pare să fi avut loc în Venezuela la începutul acestui an. Atunci, oficiali americani, inclusiv Trump însuși, au sugerat că hackerii SUA ar fi provocat o pană de curent la Caracas, în timpul operațiunii de răpire a președintelui Nicolás Maduro. Totuși, o analiză specializată a indicat că activitățile cibernetice au jucat, cel mai probabil, doar un rol secundar. Este mult mai probabil că penele parțiale de curent au fost cauzate de atacurile avioanelor de luptă asupra unor stații de transformare și a infrastructurii electrice critice.